Vânzătoarea de comori, o carte pentru copii ce nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă

Lidia Batali nu este un nume nou în literatura română contemporană pentru copii și reprezintă, într-o foarte mare măsură, garanția că versurile vor cuceri inima oricărui cititor, indiferent de vârstă sau pretenții, având un succes însemnat pe piața de carte. Lidia Batali este un poet prolific, apreciat de părinți și copii în mod special, întrucât, printr-un limbaj modern și accesibil, aduce aproape de cititori frumusețea naturii, căldura verii sau visele năstrușnice ale vreunui copil bucălat, dar și sentimentele frumoase sau valorile morale necesare formării copilului.

Vânzătoarea de comori – poezii în opt culori este un volum plin de graţie şi de umor, scris cu un talent literar care este în acelaşi timp educativ. În penuria de cărţi dedicate copiilor, atât de evidentă în ultimii ani, acest volum umple un gol cu adevărat util.

Volumul conține 35 de poezii jucăușe, scrise în ritmuri modern și atractive pentru copii. Titlul cărții provine de la prima poezie, Vânzătoarea de comori. Versurile curg natural, nu sunt forțate, cuvintele folosite sunt contemporane și întâlnite în conversațiile de zi cu zi ale copiilor, astfel că poeziile vor reprezenta o sursă de bucurie pentru micii cititori.

Nu pot să nu menționez coloristica vie a volumului și imaginile extrem de sugestive și creative care însoțesc poeziile, care fac această carte și mai iubită de copii. Despre importanța ilustrațiilor în volumele pentru copii vorbește chiar autoarea, într-un interviu despre un alt volum de versuri pentru blogul Mamicamea.ro:

Cartea pentru copii este atrăgătoare dacă are o ilustrație pe măsură. Am încercat să colaborez cu ilustratori care să îmi reprezinte cât mai veridic versurile și am făcut o pauză atunci când nu am avut ilustrații de valoare. Consider că succesul unei cărți pentru cei mici este dat în egală măsură de text cât și de ilustrații. Aș aminti că, atunci când i-am oferit Anei Blandiana volumul de povești în versuri, Domnia Sa a admirat  mai întâi ilustrațiile și apoi a fost entuziasmată și a parcurs câteva strofe. M-am ferit de ilustrații simpliste, puerile, întrucât copiii dovedesc, de multe ori, că au o percepție mai bună decât adulții asupra unei cărți destinată lor. Și am să dau doar două exemple referitoare la ilustrațiile lui Adrian Barbu, care a pregătit  fiecare pagină ca pe un tablou pentru expoziție. În scena din Punguța cu doi bani, unde  cocoșul varsă apa din cuptor, o admiratoare a cărții, Anastasia, a observat înotând în apă până și un șoricel, ceea ce, bineînțeles, eu nu observasem. Sau, în povestea Ridichea uriașă, mi-a atras atenția că baba, fata, vecinul, pisica, soricelul, etc nu erau redați în ilustrație în ordinea în care erau în poezie. În concluzie, legătura dintre text și ilustrație este esențială pentru a motiva un copil să citească, sau să asculte o poveste, fie ea și în versuri. Atras de o carte frumos ilustrată, un copil de școală poate, răsfoind-o, să dorească să o citească singur, fără a mai implica prezența unui adult. 

Regretul meu este că acest volum nu a avut parte de mai multă publicitate. Nu este atât de cunoscut precum versificările poveștilor clasice ale Lidiei Batali, deși subliniază (încă o dată) talentul și dăruirea poetei.