Furca de aur – o revistă românească despre lucrul de mână românesc

Pe Camelia Ion am cunoscut-o în urmă cu mai mulți ani, prin intermediul Fundației Mereu Aproape: eu, în calitate de președinte al Asociației Bastionul ArtLitTim, ea, în calitate de președinte al Asociației Educație prin Artă și Agrement, amândouă beneficiare ale Rețelei Naționale GROUP4YOUTH. Obiectivul rețelei era de a crea oportunitatea ca organizațiile și instituțiile locale ce se implică activ în comunitățile din care fac parte, în beneficiul copiilor și al tinerilor, să beneficieze de suport și consiliere, precum și promovarea inițiativelor lor, sprijinind, facilitând și încurajând dezvoltarea de acțiuni și proiecte care să vizeze îmbunătățirea accesului copiilor și tinerilor la servicii educativ–culturale, creșterea gradului de implicare civică a acestora, precum și stimularea inițiativelor tinerilor. Cine se aseamănă, se adună, spune un proverb românesc. Și chiar așa a fost în cazul nostru. Nu pot zice că ne-am văzut și ne-am plăcut și restul e de poveste, întrucât nu ne-am întâlnit în viața reală niciodată, dar cu siguranță energia creatoare a avut vibrații bune, că iată că din 2013 colaborăm virtual excelent.

Repet, cine se aseamănă, se adună, căci nici Camelia nu are stare să stea locului, organizând ateliere de lectură cu ajutorul minunatelor cărticele de la celebra editură Usbourne din Marea Britanie, ateliere de joacă, ateliere de handmade și promovând lucrul de mână românesc prin intermediul revistei Furca de aur. O admir sincer pentru tenacitate și ambiție, nu multă lume se poate lăuda că «păstorește» o revistă unicat! Și totuși, o face din încăpățânare, după cum zice chiar ea… Am întrebat-o sincer într- zi: «Camelia, ce te-a determinat să pornești un asemenea proiect amplu?» și mi-a răspuns nonșalant:

Răspunsul e unul singur: „…are you nuts?” „No, I’m Furca de Aur”… așa de rău mă plictiseam eu în zilele mele senine, că mi-a pus necuratul în gând o revistă despre lucrul de mână despre și pentru creatorii români de frumos. Așadar, dracu’ m-a pus, că eu a doua oară nu m-aș mai apuca de așa ceva!

Nu pot să spun că nu o înțeleg, e bătaie de cap să scoți o revistă, să o faci la modul profesionist și profesional, să ai grijă ca distribuția să aibă acoperire națională și să și păstrezi un preț cât de mic posibil. Un deziderat aproape imposibil, dacă stăm să socotim toate taxele (tipografie – revista este color!, distribuție) și timpul enorm investit în culegerea materialelor, aranjarea și publicarea lor, promovarea revistei. Dar în România din păcate nu se poate trăi din pasiune, ai nevoie de un job de zi cu zi. Cu toții ne dorim să câștigăm bani din ceea ce facem suplimentar, de acasă, suficient cât să le asigurăm un trai decent copiilor noștri. Iar din această dorință Camelia a creat și un magazinul online de accesorii:

L-am creat special pentru că revista era singură și nebăgată în seamă așa cum se cuvine de merceriile din România. Cu excepția Csillei de la kreativshop.ro, nimeni nu achiziționează în magazin periodic revistele. Dar revista trebuie asimilată unui brand românesc…care este :)))) ar trebui să fie… dar nu e. Am perioade când renunț zi de zi la acest proiect. Poate că așa ar trebui…

Vorbele Cameliei mi-au amintit, inevitabil, și de dezamăgirile mele, când timpul și resursele îmi sunt insuficiente ca să pun în practică toate ideile și proiectele la care visez ziua, cu ochii deschiși, și noaptea, în somn. Prețul revistei este unul modic, sub prețul unei cafele în centrul orașului. Și atunci… de ce nu se vinde? De ce nu are căutare? De ce creatorii de frumos nu se susțin reciproc?

Cred că Furca de Aur este la granița dintre mândrie și prejudecată: mândria de a fi acolo undeva, scris într-un articol pe o hârtie, pentru inspirarea altora sau reclamă, și prejudecată că în ziua de astăzi YouTube și Google au omorât presa scrisă. Și de aici ezitarea de a investi în ea…

Îmi dau seama că de fapt creatorii de frumos sunt mulți… sau multe, mai bine zis… și de aici sentimentul de competiție. Ne susținem reciproc… atâta timp cât nu lucrăm în același domeniu. Sau poate sunt eu prea obosită și răbufnesc inutil?

Creatorii români de lucru de mână frumos sunt cam de două categorii: doamne ieșite la pensie, cu experiență și deschise la minte, care s-au adaptat și noilor tipuri de media și proaspete mămici, motivate de dorința de a-i oferi puiului un mic dar lucrat cu drag și gingășie de dânsele… Aceste doamnele frumoase, creatoare la rândul lor de frumos, m-au surprins de două ori. Întâi, pentru că îl crează atât de minunat că imediat încep să curgă comenzile din partea altor mămici, susținătoare din prietenie sau din respect. Apoi, pentru că se organizează în grupuri pe tematică și își expun produsele la vânzare aranjat și ispititor!

Eu, personal, din respect pentru munca ei și pentru tot efortul depus, renunț la o cafea și mă abonez la revista Furca de aur! Cine mi se alătură?