Campania mea de tip Uită-o-carte: pe unde-mi rătăcesc primele volume?

Și iată că s-a terminat și concediul… amintiri de vis dintr-o ! Și cărți semnate de domnia mea și „uitate” în și în 2 locuri pe vasul de croazieră Costa Diadema! Campania mea de tip Uită-o-carte a ajuns la finalul primei părți – ediția dincolo de hotarele țării! UITA, uit, vb. I. Tranz. A lăsa undeva (din distracție, din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine.

Când mă trăznește ingeniozitatea (trăiască idiotul cu ideea!), de obicei mă las purtată de  valurile visării… cer una, două confirmări că ideea e bună (sunt genială în general, numai idei… una și una…!) și apoi pun în practică. Cu ceva timp în urmă vă povesteam despre de a uita câte o carte scrisă de mine… ceea ce am și făcut… a fost haios, interesant și… de repetat! Și am marcat toată experiența și pe pagina cărții, Epistole târzii / Late Epistles, în speranța că cei ce vor găsi exemplarele vor fi încurajați să împărtășească cu noi sentimentele lor…

    

Mi-am început jocul timid, în La Spezia. Unde să uit cartea? Oare să mă vadă oamenii când așez cartea frumos? Să o pun la vedere sau undeva mai ascuns? Ce vor zice cei ce mă văd? Oare nu mă vor trage de mânecă să mă anunțe că am uitat-o acolo? Multe întrebări, nici un răspuns. Așa că… am uitat-o pe un piedestal, pe pontonul însorit. Nici nu puteam găsi un loc mai bun, nu-i așa? Să mai spun că după jumătate de oră cartea nu mai era la locul ei? Câtă bucurie, câtă mândrie!

În Savona, printre zidurile mărețe ale cetății Priamar s-a strecurat și exemplarul meu de carte. L-am văzut în mâna unei domnișoare la plecare… semn că a atras atenția!

  

Marsilia ne-a întâmpinat cu un vânt puternic, așa că sper că volumul «uitat» la Fort Saint-Nicolas nu a fost citit doar de… apele Mediteranei! Ah, Provența (Provenza în italiană, în franceză Provence, Provença în occitană)… frumusețea locurilor m-a făcut să uit și o carte de poezii tradusă în limba franceză de minunata scriitoare și traducătoare Cornelia Bălan Pop! Era păcat să ratez ocazia!

Barcelona, my love, mi-a primit cartea la Grădina Zoologică. A fost greu să mă decid unde să uit cartea: mai întâi am încercat la hipopotam, dar nu s-a lăsat convins și s-a ascuns sub apă. Apoi am întrebat flamingo dacă sunt de acord și m-au refuzat complet. Doar vulturii mi-au primit cartea în apropierea lor. Să fie vreun semn? Mai ales că un cuplu ce se plimba pe acolo a descoperit cartea, a răsfoit-o și a pus-o înapoi!

     

În Palma de Mallorca am ales un peisaj superb pentru a uita cartea: Catedrala Santa Maria de Palma. După ce am cutreierat cotloane nebănuite și misterioase, alei invadate de turiști și catacombe pustii, micul lac cu lebădă de la poalele catedralei mi s-a părut locul ideal pentru a propune o invitație la lectură.

  

Și cum nu puteam rata ziua relaxantă pe mare, am ales să uit două cărți diferite chiar pe vas. Costa Diadema este o surpriză în sine, o poezie…! Mai întâi, am uitat volumul de poezii bilingv român – francez tradus de aceeași minunată scriitoare Cornelia Bălan Pop, Între două oglinzi / Entre deux miroirs, în cel mai umblat loc de pe navă: Restaurant Corona Blu. Sper că a fost bine primită, mai ales că erau mulți francofoni printre noi. Apoi, ce loc mai bun putea găsi pentru a lăsa o carte despre sine și confuzii sufletești decât locul de meditație asupra propriului suflet, capela vasului? De acolo, Autobiografia confuziei / Autobiography of Confusion, în traducerea-mi măiastră, sper să fi ajuns în gândurile potrivite.

   

Palermo… un oraș mozaic, cu totul aparte, care înșeală prejudecățile și așteptările… dincolo de garduri vechi și în ruină se ascund locuri fascinante și misterioase! Într-o astfel de grădină răcoroasă, la umbra unor coloane minunate, mi-am lăsat gândurile pentru a fi citite și de alții: San Giovani degli Eremiti.

    

La Roma, în cetatea eternă, nu puteam să nu-mi proptesc gândurile de cele mai cunoscute (cred) ziduri din întreaga lume: Colosseumul! Printre miile de turiști cu siguranță și-a găsit și cartea un cititor…

Știu că a trecut foarte puțin timp de la finalizarea campaniei, dar sunt dezamăgită de lipsa totală de gânduri de la găsitori. Abia aștept să văd feedback-uri, reacții, poze! Și ce tare ar fi ca, după ani, să mă împiedic chiar eu de vreuna dintre ele în călătoriile mele! Acum am însă nevoie de încurajări, îmbrățișări…