Joc și joacă: dadaismul

Dadaismul este un curent literar-artistic care pe mine mă fascinează și mă intrigă din anii de liceu. Prin însăși definiția lui, are scopul de a nega orice legătură între gândire și expresie, o eliberare de sub reguli și limite și o explorare lăsată la nimereala hazardului a lumii înconjurătoare. Deși în școală am studiat partea literară a dadaismului, prin poezia lui Tristan Tzara, artele vizuale mi se par la fel de fascinante. Lipsa regulilor se traduce printr-o libertate a mișcării și a coloristicii, o libertate a gândirii și a privirii.

Cred cu tărie că, deși greu de explicat ca istoric și ca mișcare artistică, dadaismul poate fi o unealtă minunată de lucru cu copiii. În funcție de vârsta lor, se poate merge pe pictură, sculptură sau… literatură.

Pictura… abstractă

Împreună cu Greuceanu am experimentat… dadaismul în pictură. Vorba vine. Un fel de pictură la întâmplare, ce-o ieși, o ieși. Și a ieșit ceva tare frumos! O pictură abstractă, o îmbinare de culori și forme!

Tehnica este simplă, trebuie să aveți la îndemână o pânză pentru pictat pe șasiu, acuarele la tub (cu care se pot face puncte de culoare pe pânză) și folie alimentară. Nimic altceva! Faceți pete de culoare cu acuarela nediluată, direct din tub, pe pânză. Acoperiți pânza și șasiul cu folie alimentară mai mare decât coala. Cu degetele, mișcați vopseaua de sub folie, pentru a face modele și a amesteca culorile. Folia se poate lăsa până se usucă acuarela sau, cu grijă, se poate înlătura cât culorile sunt încă ude.

La noi, distracția a fost garantată! Greuceanu, având puțin peste 3 ani, a învățat astfel rezultatele combinațiilor de culori într-o manieră ludică, dar a și creat cadouri originale pentru bunici și persoanele apropiate.

Poezia… abstractă

Poezia dadaistă este prima lecție pe care o țin în cadrul atelierelor de scriere creativă. E o formă de a ne conecta și de a porni de la distracție spre serios, de a destinde atmosfera și a le capta atenția. Cel mai ușor îi cucerești pe copii prin joc, nu?

Mai întâi, citim poezia manifest a curentului literar, scrisă de Tristan Tzara:

Pentru a face o poezie dadaistă
Luaţi un ziar.
Luaţi o pereche de foarfeci.
Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre.
Decupaţi articolul.
Taiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate aceste articole într-un săculeţ.
Agitaţi-l încetişor.
Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage.
Copiaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna.
Şi iată-vă un scriitor infinit de original şi înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari.

Apoi scot ziare, reviste colorate și glossy, foi scoase la imprimantă, orice se poate decupa și folosi în compoziția noastră. Ne împărțim în echipe și decupăm de zor și cu spor, ca la final să adunăm toate cuvintele într-o pălărie / comoară magică. Pe rând, copiii extrag câte un cuvânt, până când se termină „stocul“. Apoi, fiecare și le amestecă și ia la întâmplare câte un decupaj, pe care îl lipește pe foaie. Opțional, primul cuvânt este titlul, celelalte formează poezia.

La final, citim fiecare ce ne-a ieșit și râdem cu gura până la urechi de ciudățeniile rezultate. În caz că timpul permite, încercăm să introducem cuvinte ajutătoare printre decupaje pentru a da o ușoară logică poeziei.

Și iată că toți suntem, la final, scriitori infinit de originali şi înzestrați, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari.