Andreea Iatagan, Ploaia curcubeu și Spiridușii luminii la Timișoara
După lupte seculare ce au durat.. ceva ani… am cunoscut-o pe doamna minunată ce vorbește din suflet despre educație cu dragoste (din dragoste, cu dragoste, aș spune eu): Andreea Iatagan Mică de statură, slăbuță cât un spiriduș, Andreea are o sclipire minunată în privire și un glas atât de plin de dragoste că doar ai sta cu ochii închiși, să o asculți cum spune povești, și să îți imaginezi totul cu ochii minții, nedistras de lumea înconjurătoare.
Andreea este autoarea a două cărți superbe pentru copii: Ploaia curcubeu și Spiridușii luminii, cărți despre puterea copiilor de a schimba lumea, despre a fi diferit, despre prietenie și curaj. În interiorul coperților vesele e o lume magică, plină de culoare, nu doar datorită ilustrațiilor (realizate de Ionuț Robert Olaru), ci și prin mesajul deosebit al poveștilor însăși. Ploaia curcubeu este o poveste despre ce înseamnă să fii altfel, despre acele diferențe ce ne apropie, dar ne și îndepărtează unii de alții. Spiridușii luminii ne învață despre depășirea prejudecăților și curaj.
Prima oară am văzut-o pe Andreea în mijlocul piticilor mei cititori de la clubul de lectură al clasei a II-a D de la Școala Gimnazială nr. 25 Timișoara. Puțin mai înaltă decât ei, dar zglobie, i-a fascinat din prima clipă și i-a făcut să treacă repede peste primele emoții. E normal să fii emoționat când în fața ta de află un scriitor, mi-au spus copiii. Au povestit despre dorințe, despre supereroi, despre talent și hobby-uri. Cu toții au ascultat-o entuziasmați – niciodată nu i-am văzut atât de cuminți! E semn bun, nu? Mulțumim doamnei învățătoare Elena Manolache pentru primire și PR-ului editurii Pandora M, Roxana Petrescu, pentru minunata ocazie!
A doua întâlnirea mi-a dar prilejul să îi stau alături la lansarea de carte ce a avut loc la librăria mea preferată din Timișoara, La Două Bufnițe și să o văd pe Andreea cum își schimbă total abordarea lansării cărții, deși era un total alt public. Mi s-a făcut pielea de găină, căci mi-am dat seama că în asta constă adevăratul talent în povești: să vorbești despre același lucru în momente diferite în feluri total diferite. A spune povești e o artă. A vorbi despre poveștile pe care le-ai scris e cu adevărat divin. Despre publicul mic (la vârstă) ce să spun? Îi ador! Sunt deschiși, lipsiți de timiditate, curioși și dornici să afle cât mai multe!
Facebook Comments