Timp special de calitate cu copilul – o necesitate!

De când Greuceanu a ieșit din sfera bebelușiei și am început să ne înțelegem și să putem comunica, am încercat să avem timpul nostru special, de calitate. Prima oară am auzit de timp de calitate între părinte și copil în volumul Nevoile esentiale ale copiilor de T. Barry Brazelton (pediatru) și Stanley I. Greenspan (psihiatru de copii) (Editura Trei), adică 20-30 de minute în care părintele stă jos cu copilul și petrece acel timp într-un mod pe care îl dorește copilul, ascultă ce spune copilul, nu încearcă să direcționeze joaca în nici o direcție și lasă deoparte orice griji și gânduri ce nu au legătură cu acele minute petrecute împreună. Mi se pare esențial acest timp de calitate petrecut cu copilul, mai ales în contextul actual al vieții, în care e greu să ții un echilibru stabil între viața profesională și cea de familie!

În cazul nostru concret, acest timp de calitate are trei componente, pe care insist enorm, iar tot programul mi-l fac în așa fel încât să le îndeplinim cu drag și să creăm amintiri de neuitat, iar intervalul de timp nu este predefinit, se modifică de la zi la zi și de la lună la lună.

E clar, ar fi excelent ca acest timp special să nu existe separat, întreaga noastră experiență cu copiii să fie doar timp de calitate, însă e imposibil. Mai ales pentru că în acest timp se presupune că ieșim total din zona noastră de comfort și facem doar ce vrea copilul (cu limitele de siguranță necesare, bine înțeles!)

Joaca liberă

Într-o seară am devenit prințesă, Greuceanu era „calaverul” meu, iar soțul, dragonul. Mi-a făcut rochie dintr-un batic, o eșarfă a devenit voal, iar un lanț mai complex, coroană. Iar el era un „calaver” ninja, cu chipul înfășurat în batic. Soțul a scăpat cel mai ieftin, el trebuia doar să se audă, nu să se și vadă! Am dansat, am ciornic un pahar cu apă. Într-o altă seară ne-am transformat în câine și pisică și eram „pieteni, cei mai buni”. Astfel de jocuri de rol devin tot mai dese în casă, iar în acele momente las baltă orice grijă și gând și mă dedic lui și scenariului pe care îl crează. Acest timp are rolul de a-I arăta că părerea lui contează, de a ne reconecta după o zi plină / ciudată și de a ne distra!

Bucătărit

O data pe săptămână, în principiu duminica, gătim împreună. Încerc să ies din sfera mâncărurilor clasice, pe care le fac regulat, ca să capete un aer special, dar neaparat să fie rețete simple, ușor de făcut. Nu de puține ori apelez la mixurile de ingrediente din comerț, mai ales pentru deserturi, pentru a mă asigura de succesul produsului final (nu aș vrea să fie dezamăgit dacă nu îi place ceea ce a(m) gătit). Am pus murături (după cum am povestit AICI), am făcut cheesecake și brioșe, posibilitățile sunt nelimitate! Poftă de mâncare să existe, că în rest se rezolvă!

Întâlnire

O data pe lună, ieșim în oraș. Ca o întâlnire. E o zi important, o marcăm în calendar din timp, stabilim clar ce facem, unde mergem. E ca un contract între noi, „pactul cavalerilor” (apropos de filmul Gentleman’s Agreement din ’47). Toată vara ne-am desfășurat întâlnirea la o gogoașă și un milkshake cu banane și ciocolată la Donuteria din Piața Unirii, iar odată cu toamna ne mutăm în interior și schimbăm locația lunar. Nu trebuie să fie o ieșire scumpă, un suc și o cafea sunt suficiente ca să schimbăm aerul și să ieșim din zona de confort. La ce ne ajută asta? Să purtăm alte discuții decât în mod normal. Îmbiat de locul nou și atmosfera deosebită de acasă, își deschide sufletul și aflu lucruri noi de la el, despre el. Îl las să îmi povestească ce vrea el, nu prea pun întrebări, mă arăt interesată de orice îmi spune (și fii-miu chiar vorbește enorm de mult în general, dar când e vorba să povestească de la grădiniță, s-a terminat fluxul de cuvinte!) și încerc să îi aduc lămuriri la orice lucru de care pare speriat, nemulțumit, frustrat. Ne ajută foarte mult să discutăm calm, nedisturbați.

Sincer, cred că acest timp de calitate între părinte și copil este o necesitate. Cu o îngrijire adaptată nevoilor individuale ale copiilor, aceștia se pot dezvolta mai bine decât ar fi de aşteptat. Iar conexiunea ce se crează între părinte și copil și amintirile rezultate rămân punți peste timp.