Cum descoperim la ce au talent copiii?

Noi, părinții, întotdeauna ne dorim ce e mai bun pentru copiii noștri. Vrem să fie fericiți, împliniți, sănătoși, voioși, voinici, să învețe bine, dar să își urmărească și pasiunile, să citească mult, dar să fie și foarte buni la științe exacte, să aibă cunoștințe generale bogate, dar și timp să se joace, să ajungă oameni mari, profesioniști într-un domeniu care le place și în care au talent, cu un loc de muncă bine plătit și văzut. Cam multe așteptări, cam multă responsabilitate punem pe umerii lor fragili.

Greuceanu a împlinit de curând 4 ani. E un copil liniștit, creativ, căruia îi place să fie în centrul atenției. Are anti-talentul meu la arte vizuale și curiozitatea soțului când e vorba de lucruri practice. Îi place să danseze (improvizații în special) și să facă scufundări. De când era micuț, cu scutecul la fund, încercam să îmi dau seama ce i-ar plăcea să facă, să devină. Obsesia lui pentru litere e cunoscută și chiar nu știu încotro va merge. Cert e că îl susțin și îl voi susține în orice decizii va lua pentru viitorul lui.

Avea puțin peste un an când am început să mergem la Atelierele Licurici, susținute de Bianca Potyesz. Ne-am simțit minunat acolo, nu am mers de foarte multe ori, dar ne-a priit, era timp de calitate petrecut împreună. Răcelile multiple și programul meu încărcat ne-a făcut să renunțăm. Am încercat apoi o altă abordare, cea a atelierelor de storytelling și dezvoltare personală pentru copii, susținute de Ina Bulzan la Ador Copiii, dar era totuși prea mult pentru Eric, nu reușeam să îi mențin interesul de-a lungul atelierului și începea să devasteze decorurile (cum, de altfel, s-a întâmplat și în timpul filmărilor pentru raportul pe anul 2015!) După o perioadă de pauză, imediat după ce a împlinit 3 ani, ne-am îndreptat spre un sport – judo. Deși îi plăcea foarte mult compania copiilor, după două ședințe am renunțat, nu se simțea în largul lui. Acum la modă și pasiune e înotul. Merge o dată pe săptămână, e entuziasmat, vedem cât îl ține. După 4 ani jumătate îl vom înscrie și la cursuri de street dance. Încercarea moarte n-are! Avem de unde alege, în Timișoara cel puțin există cluburi și ateliere de stimulare a creativității suficiente pentru a acoperi toate gusturile și pretențiile!

La rândul meu, am încercat multe activități. Majoritatea la Clubul copiilor, cum era pe atunci, altele, pe cont propriu. Am făcut tenis de câmp, dar din păcate o scolioză mi-a curmat cariera fulminantă după doar doi ani de antrenamente și nici o competiție. Am făcut 8 ani de pictură pe sticlă, icoane, dar programul încărcat școlar m-a pus la punct. Am crezut că în urma cursului de croitorie devin designer vestimentar, doar că teoria mi-a omorât practica. Am încercat dansuri populare, dar am două picioare stângi. Aeromodelele erau prea mult pentru două mâini stângi, iar vocea nu m-a ajutat să devin o mare cântăreață. Dar măcar am încercat, mi-am testat limitele, talentele și preferințele și am știut ce pot și ce nu pot.

Cărțile spun că talentul copilului este evident până la 7 ani – până la această vârstă ar trebui sa fie clare pentru părinți diversele înclinații ale copilului, sportive, artistice, științe exacte, litere, limbi străine, leadership etc. Cu condiția ca părintele să fie foarte atent și înțelegător la emoțiile, sentimentele și argumentele copilului. Dar, dincolo de cluburile și activitățile la care îi trimitem, cred că dacă îi învățăm prin propriul exemplu să fie sinceri cu ei înșiși și nu le tăiem aripile în baza prejudecăților și preferințelor noastre, dacă le arătăm încredere în propriile decizii, o să știe singuri ce vor și pot să facă mai bine.

Cred cu tărie că părinții ar trebui să-i arate copilului cât mai multe alternative, să-l determine să aleagă într-un final în cunoștință de cauză. Lucrul acesta este posibil prin discuții și activități care sa-l ajute să se descopere și să își descopere pasiunile și preferințele și talentele. Pe scurt, trebuie dus să vadă dacă îi place o activitate. Nu e de ajuns să le vadă la televizor sau la alții. Trebuie să le și încerce!

Ce activități extra-școlare fac copiii voștri? Cum ați luat decizia de a-i înscrie?