20 de lucruri pe care (cred că) nu le știți despre mine
Dacă mă trezești brusc, în miez de noapte, și mă întrebi cine sunt, îți voi spune că sunt mama lui Eric. Dacă insiști, voi menționa că sunt partenera de viață a unui om care îmi suportă absolut toate nebuniile, cu mici răbufniri răcoritoare. Dacă vei vrea să știi ce sunt, cu siguranță vei afla că sunt inginer. Cu greu voi putea să exprim, în miez de noapte, într-un cuvânt sau într-o frază, că sunt organizator de evenimente culturale pentru copii, și cu certitudine nu voi ști să spun că sunt scriitor, pentru că nu mă consider. Oamenii mă cunosc în diversele mele ipostaze și fiecare se raportează la mine prin contextul în care ne-am întâlnit pentru prima oară. Ceea ce știu cu toții însă e că ador să citesc. Iată, mai jos, 20 de lucruri pe care (cred că) nu le știți despre mine:
- M-am născut în Oradea. Primii 2 ani i-am petrecut, cu întreruperi, la Reșița, unde părinții erau repartizați cu locul de muncă. După revoluție, dar și în întreruperile de care vorbeam mai mult, am petrecut cele mai frumoase momente pe malul Dunării, la Zimnicea, alături de bunicii paterni. Școala m-a dus înapoi la Oradea, cu vacanțe petrecute, bineînțeles, la bunici.
- În clasa a IV-a am lucrat pentru prima oară. Tehnoredactam lucrările de licență ale studenților la Medicină. Cu banii strânși în acea vară, mi-am cumpărat prima combină muzicală, din Metro Ungaria.
- În clasa a VIII-a am descoperit rock-ul. A fost un moment de cotitură pentru viața mea. Garderoba mea s-a înnegrit.
- În clasa a VIII-a am scris o compunere descriptivă despre drumul sufletului de la casa mortului până la cimitir, a doua zi după deces. Mă bântuie și acum. Nu o mai găsesc. Pe ea, am primit cea mai mare notă din gimnaziu la limba și literatura română: 8!!
- În clasa a VIII-a eram hotărâtă că vreau să devin profesoară de matematică. În clasa a IX-a îmi doream să urmez facultatea de jurnalism. În clasa a XI-a mi s-a pus pata pe facultatea de fizică. Am ajuns la Politehnică și Științe Politice. La a doua nu m-am dus niciodată.
- La școală am fost mereu printre copiii cu note bune. De voie, de nevoie. Din ambiție, de frica curelei. Participam la toate olimpiadele posibile, nu străluceam la nici una. Într-un an m-am calificat la o olimpiadă națională, dar locul meu a fost ocupat de un alt coleg, care făcea meditații cu profesoara. Din acel moment nu am mai participat la nici o olimpiadă și la nici un concurs școlar.
- Am terminat Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Politehnica Timișoara, specializarea Techniques and Systems for Telecommunications. Fac parte din prima generație care a urmat specializarea în limba engleză în cadrul acestei facultăți.
- Mi-am cunoscut soțul în anul III de facultate. I-am vândut un telefon. Nu era pentru el. Era pentru cineva despre care nici acum nu vrea să îmi spună cine e. Era brunet cu ochii verzi. De la munca la câmp. Peste iarnă s-a albit. Eram deja prea îndrăgostită ca să îmi dau seama că am fost păcălită.
- Am urmat un masterat în Electronică biomedicală, cu speranța că voi urma această direcție inginerească. Philips Eindhoven nu m-a vrut 😊
- Profesia de inginer mi-o desfășor în cadrul unei multinaționale care dezvoltă sisteme automotive. Îmi place ceea ce fac, în pofida tuturor glumelor cu corporatiști!
- Îmi rod unghiile. Sunt conștientă de acest defect și cu greu îl controlez.
- Sunt dintotdeauna complexată de corpul meu. Siluetă silfidă, sâni prea mari; semi-obezitate, burdihan. Am ținut diete peste diete, însă nu am luat niciodată vreo atitudine pozitivă în direcția asta. Sunt o gurmandă, deși nu știu să gătesc.
- Îmi place să cumpăr cadouri frumoase pentru cei dragi, să îi surprind. Sunt foarte zgârcită când e vorba de mine!
- Urăsc plimbările prin magazine. Am fobie de aglomerație.
- Planific totul din timp. Urăsc să întârzii, mi se pare o lipsă de respect.
- Sunt mereu pe fugă, pentru că îmi planific programul la minut.
- Câteodată, când nu e nimeni în preajmă, sunt de o inteligență uimitoare. Apoi îmi trece.
- La început, soțului îi plăcea că vorbesc mult, compensam lipsa lui de comunicare. Acum e prea târziu ca să mai poată face ceva.
- Sunt asocială și mi-e greu să mă integrez în grupuri noi. Am prieteni puțini, foarte puțini, și mi-e groază când trebuie să cunosc (mai bine) oameni noi. Prefer cunoștințe ocazionale. Familiaritatea îmi dă frisoane.
- Zilnic am minim 20 de idei geniale, inovative, de care sunt super mândră. Apoi aflu că și alții le-au avut înaintea mea. Ba chiar au câștigat o groază de bani din asta.
P.S. Dovada pentru punctul 6!
Acestea fiind zise, iacătă-mă-s! The one and only, unica și de neegalat, Patricia Lidia (Popescu-Cevei)!
Facebook Comments