Eu și mâncarea americană suntem doi magneți cu aceeași polaritate: ne respingem continuu și ireversibil!

Eu și mâncarea americană suntem doi magneți cu aceeași polaritate: ne respingem continuu și ireversibil! Am observat asta încă de la vizita trecută, după cum m-am plâns și în articolul scris atunci. Nu îmi place gustul, mă înfioară cantitatea mare de grăsime. Așa că am căutat cu disperare variante alternative.

Mâncarea sănătoasă este scumpă

La prima vizită în supermarket am fost șocată de cât de scumpă este mâncarea sănătoasă. Fructele și legumele proaspete sunt foarte scumpe. Nu vorbesc doar despre legumele organice fertilizate numai cu bălegar de bovine crescute libere pe pajiști ecologice nesfârșite, care au fost masate de două ori pe zi. Mă refer la produsele de bază: 0.45kg mere – 2$, 0.45kg roșii – 2$, pâine – 5$, 1buc banană – 0.69$, 1kg orez – 7$… Chiar și produsele locale sunt scumpe (de exemplu, în apropiere este o livadă de avocado, iar în piață o bucată costă 1.5$)

Care e mâncarea americană, de fapt?

 

Sunt foarte puține feluri de mâncare care preced colonizarea europeană. Mulți spun că nu există mâncare tradițională americană, că totul este importat: așa cum țara a fost fondată de imigranți veniți pe pământurile băștinașilor, așa și mâncarea a fost adusă odată cu alte tradiții și obiceiuri. La ce ne gândim noi când zicem „mâncare americană”? Media și filmele ne-au inundat cu imaginea unui continent guvernat de fast-food, hot-dog, hamburger și clătite.

Ce-am mâncat totuși atâta timp?

Mâncare asiatică (și puține alte feluri)! Mamă, și ce mâncare bună! De când am descoperit bucătăria asiatică, sunt un mare fan al acesteia, și ador să descopăr noi și noi gusturi și texturi!

Restaurantul unchiului Chen, cum am alintat Uncle Chen Restaurant din Carpinteria, a devenit locul meu preferat de luat masa. Bufetul de tip all-you-can-eat mi-a fost în multe zile cea mai la îndemână alegere de prânz: pui cu sos dulce-acrișor (preferatul meu!), tăiței prăjiți, orez prăjit, supă cu ou… Un alt restaurant chinezesc care m-a încântat a fost Panda Express, deși aparent e de tip fast-food, mâncarea e foarte bună: pui cu portocale, vită Beijing, friptură de vită Angus Shanghai…

Anul acesta am intrat în contact pentru prima oară cu mâncarea vietnameză. Am rămas surprinsă de amestecul interesant de savori: primul phó (din carne de vită, burtă de vită, tendoane, organe și chiftele de vită, asezonat cu pătrunjel verde, busuioc verde, chilli și germeni de soia). O mâncare pe cât de consistentă, pe atât de ușoară.

 

Această deplasare a marcat un sezon al premierelor culinare… am devorat și primul ramen: Garlic Bomb Ramen with Miso soup. Îl ador!

 

În unul din weekenduri am vizitat San Diego. America ce o știm din filme cu certitudine arată altfel decât cea din realitate.  Cu această ocazie însă am degustat și o așa-numită American pizza pe Coronado Island, la Village Pizzeria Bayside. Pentru noi, românii, pizza e italiană, doar ala poate fi, o întâlnim la fiecare colț, după rețete originale sau adaptate, cert e că nu e o noutate. Însă American pizza mi-a schimbat preconcepțiile clar. Partea cea mai interesantă a fost că am putut comanda câte jumătate din două pizza diferite, fără a fi nevoie să împart cu altcineva, așa că am ales Billy Goat Pizza (jumătatea dreaptă – spanac, brânză de capră, ardei gras, bacon, oțet balsamic) și Meathead Pizza (jumătatea stângă – pepperoni, șuncă, chifteluțe, măsline negre și ardei gras). Delicios, tare mi-aș dori să le regăsesc și în meniurile din România (mai ales Billy Goat Pizza!).

25 februarie este declarată în US „Clam Chowder Day”, așa că am savurat o astfel de supă pe pontonul din Santa Barbara.  Clam Chowder este de fapt o supă cremă delicioasă, cu scoici, cartofi și smântână. Te lingi pe degete, nu alta (că nu are cum să nu te murdărești când rupi din bolul de pâine, să nu piezi nici o bucățică din savoarea și textura inedită!)

Și micul dejun?

Ah, să mănânci aproape 3 săptămâni zi de zi același lucru la micul dejun e îngrozitor! Îngrozitor de gras și extrem de sărat sau dulce, nimic intermediar. Iar cafeaua… pischwasser!

Și cina?

Fructe și legume proaspete, în camera de hotel, achiziționate direct de la supermarket! Ceea ce vedeți în poză valorează nu mai puțin de 25$!

De ce am făcut o postare pe blog pentru asta?

Pentru că pe mine toată povestea asta cu mâncarea nesănătoasă vs mâncarea sănătoasă m-a speriat. M-a făcut să îmi reconsider prioritățile, să investesc mai mult în alimentație și în grădina pe care o avem lângă Timișoara. Am revenit la vechile obiceiuri de a face meniu săptămânal, listă de cumpărături, aliniere cu evenimentele din familia noastră. Am început să exclud prăjelile, să folosesc tot mai mult cuptorul și plita. Direcția noastră alimentară nu era una pozitivă, e de datoria mea să am grijă de sănătatea familiei mele!