10 zile în care nu mi-a ieșit nimic. Absolut nimic!

Postarea asta este despre cum nu am reușit să fac absolut nimic din ce mi-am propus timp de 10 zile. Doar mă plâng și mă justific, nimic altceva, să mă simt a naibii de vinovată că am dat cu bățul în baltă de câteva ori.

Migrenă, ochi iritați, anxietate

Povestea a început într-o zi de miercuri, în care migrena mea lunară a decis că nu e suficient să fie repetitivă, trebuie să fie cea mai cea. Pe joi, ochiul stâng s-a umplut de vene mici, roșii, iritat, lăcrimând continuu – vederea pe partea stângă, în ceață. Durerile de cap au continuat, intensitate crescută. Vineri nu am putut merge la lucru – ambii ochi roșii, sensibilitate la lumină și gălăgie, dureri infernale de cap, vedere încețoșată, stare psihică deteriorată, plâns incontrolabil. Mi-am anulat majoritatea obligațiilor și întâlnirilor prestabilite, am păstrat strict ce aș fi încurcat magnific. Duminică, durere de cap ținută sub control doar cu pumnul de medicamente, ochi roșii sensibili la lumină, stare de agitație maximă, anxietate, palpitații – în fața interfonului, nu am mai știut codul de acces. Insomnie.

Luni – oftalmolog: tensiune intraoculară foarte mare, fără cauză aparentă; diagnostic prezumtiv: oboseală cronică; tratament: lacrimi false + purtat ochelarii

Marți – neurolog: migrenă clasică; diagnostic prezumtiv: oboseală cronică; tratament: comprimate pentru ameliorarea simptomelor episodului acut de migrenă

Miercuri – psihiatru: surmenaj psihic; diagnostic prezumtiv: oboseală cronică

Ce-am reușit să fac

În tot vacarmul din capul meu, singurul eveniment de weekend pe care vocile mi-au zis să nu îl anulez a fost Povestea de duminică de la Librăria La Două Bufnițe. Sculpturile lui Brâncuși nu mai sunt o enigmă pentru ei de acum încolo… căci Aventuri în lumea lui Brâncuși (Editura Brumar) i-a dus în lumea magică a Vrăjitoarei și Cumințeniei pământului!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Invitatul lunii aprilie la Clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara, în cadrul activității lunare întâlnire cu un scriitor român contemporan, a fost scriitorul timișorean de origine sârbă Goran Mrakic. El a prezentat volumul Povestiri din garaj, apărut în 2018 la Editura Nemira, colecția n’autor, un remix timișorean punk al vieții de dinainte și de după ’89, povestiri tipice tranziției de tip balcanic, trăite în Timișoara înainte și după ’90: veri în care timpul se dilată, așa cum doar în vacanțele școlare o poate face, muzici interzise, trase pe casete, baruri locale, animate de legende de cartier, români, sârbi, șvabi și maghiari, Poli Timișoara, huligani, bătăi, ecouri ale primelor revolte care au declanșat Revoluția din decembrie ’89, afaceri stranii, crime, râuri de bere, scriitori și artiști de tot soiul, scene din viața de zi cu zi, întâmplări adolescentine și rememorări nostalgice, toate desfășurate între betoane și Bega.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe duminică seara, în cel de-al doilea weekend, deja lucrurile s-au așezat în capul meu, așa că am ajuns cu succes la Timfloralis, Festivalul Florilor.

Ce nu am reușit să fac

Din păcate, am fost nevoită să anulez vizitele în 5 grădinițe, în cadrul Săptămânii Altfel. M-am simțit vinovată față de Albinuța Uța-Uța și copiii curioși care mă așteptau, dar sensibilitatea la zgomot…

Nu am ajuns la lansarea seriei fantasy pentru copii ”AndiLandi” (Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm și Aventura gemenilor Andrei si Lucia dincolo de Poiana Vie). Am pornit de la birou la 17, la 17:30 (când începea efectiv evenimentul) eu mă plimbam prin zona centrală, cu mașina, căutând un loc de parcare. La ora 19, când am ajuns la librărie, bineînțeles că se terminase totul. Îmi doream enorm să ajung la lansare, l-am trezit pe Greuceanu special ca să ajungem, deoarece seria Andilandi îmi este dragă de când a văzut pentru prima oară lumina tiparului – inspirată din miturile românilor și din basmele noastre din bătrâni, îi poartă pe cititori într-o lume fascinantă, populată de personaje mitologice românești readuse în actualitate, dar și de personaje moderne, cu care copiii se pot identifica cu mare ușurință. Sînziana Popescu propune prin seria Andilandi povești sută la sută românești, basme contemporane în care filonul folcloric este foarte frumos adus în fața cititorilor. Ielelor, Căpcăunilor, Zmeilor, Strigoilor, Blajinilor, Balaurilor, Sânzienelor, Ursitoarelor, Calului Năzdrăvan și Solomonarilor li se alătură un personaj cu o semnificație cu totul specială – tăcuta și profunda Andilandi, Pasărea Măiastră. Ea asigură trecerea copiilor în lumea de basm, pe Celălalt Tărâm, unde suspansul și surprizele se țin lanț.

Ne-am dorit tare mult să ajungem la atelierul de Paști organizat de Martinel – Club educațional pentru copii, dar cum insomnia și-a făcut de cap în noaptea dinainte, dimineața am fost atât de zombie încât nici zâmbet nu aveam în priviri. Există o vorbă în România: cizmarul are găuri în pantofi și croitorul umblă cu haine rupte. Așa sunt și eu cu atelierele pentru copii, organizez o mulțime, nu ajung să particip cu al meu pitic la cele adresate lui…

Concluzie?

În urmă cu câțiva ani spuneam tot ce gândeam. Pe principiul „ce-i în gușă, și-n căpușă”. Între timp, am învățat că oala nu dă în clocot fără foc și că dacă nu am ceva util de spus, mai bine mă abțin. «”Devreme” e la timp, „la timp” e târziu, iar „târziu” e inacceptabil.», spunea un personaj în serialul The Blacklist. Acum gândesc de două ori și formulez exact în gând înainte de a spune ceva. E forma mea de a nu mă mai plânge. De ce să-mi atrag energie negativă, când pot să fiu recunoscătoare că, atunci când nu mai pot, de fapt mai pot încă puțin?