Originea speciilor de Charles Darwin sau cum începem să învățăm copiii despre știință
Îmi amintesc în anii copilăriei medii ce fascinată eram de Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență a lui Charles Darwin – am aflat despre ea la ora de limba engleză (On the Origin of Species by Means of Natural Selection, Or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life) și mi-a fost paravan de câte ori voiam să bravez în fața religiei. Am fost un copil rebel, care voia cu orice preț să iasă în evidență, să fie luată în seamă, așa că îmi plăcea să mă contrazic, iar orele de religie îmi ofereau contextul ideal.

Conform The Guardian, Originea speciilor este una dintre cele mai importante zece cărți care au influențat lumea, ba mai mult, criticul Martin Seymour-Smith afirmă să lucrarea se situează în lista celor mai influente 100 cărți din istoria omenirii.
Am fost de curând la Delfinariul din Constanța și în holul dinaintea sălii cu bazinul delfinilor era o expoziție despre cum s-a format planeta și despre apariția vieții pe Pământ și evoluția omului, de la Homo Habilis la Homo Sapiens. Am încercat să îi explic lui Greuceanu detaliile, folosindu-mă de panourile informative, dar cumva totul părea mult prea avansat pentru vârsta lui. Așa că atunci când am dat peste Originea speciilor de Charles Darwin, Sabina Radeva am fost extrem de încântată și am transformat lectura într-o joacă de-a exploratorii. Cărui copil nu îi place să fie explorator, să poată să își bage nasul în locuri altfel interzise?

CHARLES DARWIN este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă). A observat că toate speciile de forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”. Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930′, iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.
SABINA RADEVA este o graficiană şi ilustratoare din Londra, Anglia. În 2008 şi-a luat masteratul în biologie moleculară la Institutul Max Planck din Germania. În 2009 a renunţat la cariera ştiinţifică pentru a studia şi a se dedica ilustraţiei. Sabina este interesată de proiecte care îmbină ştiinţa şi arta. Este mama a două fetiţe – sursa ei zilnică de inspiraţie. Splendid ilustrată, repovestirea Originii speciilor s-a bucurat de o imensă popularitate în momentul în care a fost lansată pe Kickstarter – iar acum este prima ei carte publicată!
Originea speciilor de Charles Darwin și Sabina Radeva repovesteşte pe înţelesul copiilor Originea speciilor a lui Charles Darwin, punând în lumină teoria care a schimbat pentru totdeauna felul în care înţelegem lumea: evoluţia. Revoluţionara teorie a naturalistului englez nu oferă o explicaţie pentru apariţia vieţii pe Pămant, ci lămureşte cum evoluează speciile odată cu trecerea timpului şi cum, prin procesul selecţiei naturale, de-a lungul a mii şi mii de ani, se dezvoltă specii noi din cele existente.
Astfel că, într-o zi dogoritoare, am pornit în explorarea curții: râme, viermi, insecte, larve. O activitate tare faină de (re)conectare cu natura! 💖💝

Greuceanu a fost clar extrem de încântat de ideea de a observa insectele, viermii, a dat la o parte scările improvizate din bușteni și a urmărit cum râmele se ascundeau din calea soarelui, apoi reciteam în carte pasajele relevante și discutam pe tema lor. În scurt timp, a început să facă legături între animalele care seamănă între ele și am mers pe firul istoriei și am căutat strămoșii comuni, evidențiind diferențele observând ce diferențiază animalele de azi de strămoșii lor.
Într-o lume în care avem nevoie ca generațiile tinere să fie educate corect pentru binele viitorului planetei, copiii au nevoie de un imbold în a revoluționa modul în care trăim în armonie cu mediul. Copiii au deja câteva trăsături necesare pentru a se apropia de știință: curiozitate, entuziasm și încăpățânarea de a obține un răspuns. Mai au nevoie doar de ajutorul nostru pentru ca aceste trăsături să nu fie înlocuite de indiferență, apatie și tendința de a renunța ușor.

Poate fi tentant să îl învățăm pe copil de toate, dintr-o dată, însă este posibil să își piardă concentrarea și să nu poată face legături între informații din domenii diferite. Ba mai mult, nivelul informațiilor trebuie neaparat să fie pentru gradul de înțelegere a copilului: dacă sunt prea dificile, copilul ar putea crede că știința e grea și nepotrivită lui. E important să găsim activități echilibrate și care pornesc de la interesele sale. Așa că… abia aștept să îmi propună el următoarea activitate de explorare!
Facebook Comments