Din ciclul „Jurnal cu și despre vecini” – Domnul Corneluş

Domnul Corneluş e un tip bine pentru cei 60 de ani ai săi. Gurile secretoase de prin bloc spun că până nu de mult era antrenor de tenis şi alerga la maraton. Acum se antrenează la sticlism, coniac-canoe, halbere şi alte sporturi ce necesită întreaga sa concentrare. Ca orice mare sportiv, îşi începe antrenamentul dimineaţa devreme, cu o cafea, posibil mai irlandeză decât o beau însuşi irlandezii, chiar înainte de a merge la pompa publică să aducă apă pentru gătit. Ştiţi cum e, lăsaţi-mă să îmi beau cafeaua şi nimeni nu va fi rănit! Antrenamentul continuă pe la prânz în forţă, dar oricum nu mă afectează, că sunt la serviciu… seara e mai greu, că întotdeauna se anunţă furtunoasă şi lungă.

Domnul Corneluş e un romantic incurabil. L-am cunoscut într-o minunată zi de Sfântul Valentin, când, ferchezuit, spilcuit, tocmai se pregătea să intre în casa scării cu flacoanele cu apă de la pompă. Căci, după cum vă puteți da bine seama, domnul Corneluș este și un econom desăvârșit: cum să consumi apă de la robinet, când primăria îți oferă pe gratis la pompă? ce i-a curmat însă drumul spre destinația finală a fost apocalipsa: un nemernic iresponsabil și nepăsător față de bunurile comune ale tuturor locatarilor lăsase ușa de la intrarea scării deschisă. Și, după cum bine se poate înțelege, în mod deliberat, pusese în pericol sănătatea psihică a sistemului automat de închidere și deschidere a magicii uși („Sesam, deschide-te!” urma să nu mai fie cheia universală de intrare).nu e greu de găsit vinovatul, când acesta păzește, cu neruşinare, nişte geamuri sprijinite ordonat de peretele proaspăt renovat în urmă cu mai bine de 3 ani de zile şi care ar putea fi, ceea ce e floare la ureche de înţeles, motivul neliniştii uşilor. Și, vai, aceşti necunoscători în ale tehnologiei nu știau ce mecanisme complexe și minunate se află în spatele acestor tehnologii state-of-the-art de închidere și deschidere a ușilor şi, mai ales, necesitatea integrităţii morale și fizice a minunatului mecanism pentru întreaga comunitate.

Domnul Corneluș și-a renovat apartamentul. O activitate solicitantă fizic, dar mai ales psihic, ce a trebuit preîntâmpinată printr-un antrenament serios. Cu tactul unui boxer abia ieșit din ring, și-a depozitat caloriferele din fontă pe scara blocului. Că doar nu era să aglomereze propriul apartament! Și ce invitație mai bună poți face hoților de fier vechi, decât să le fluturi prin față noaptea calorifere ce depășesc 20kg bucata? Și cine sunt mai buni de acuzat decât vecinii de palier care își renovează de asemenea apartamentul?

Domnul Corneluș este foarte sociabil. Din când în când, după munci asidue la antrenament, la întoarcerea la doamna sa, își mai vizitează și vecinii. E greu să te decizi dacă apartamentul tău e la dreapta sau la stânga liftului după ce faci sticlism profesionist. Așa că, în cazul unei vizite inoportune și neanunțate, cea mai bună scăpare este socializarea: „Ştiu că aveţi centrală termică pe gaz de mai bine de 10 ani, dar, totuşi, la voi a dat Coltermul drumul la căldură?” Și asta nu contează dacă este la 10 dimineața, 5 după masa sau 3 noaptea. Iar atunci când nu se împiedică de propria limbă la vorbire, insistă să afle dacă sistemul digestiv al vecinei patrupede lucrează la fel de bine ca şi înainte de discuţia anterioară.

Domnul Corneluş e un tip pe cinste. Când nu se antrenează la sticlism, coniac-canoe, halbere şi alte sporturi ce necesită întreaga sa concentrare, îi determină pe alţii să se apuce de sporturi extreme. Că, deh, după atâtea intervenţii, e imposibil să nu devii prieten cu el…

De câteva zile sunt în al nouălea cer. Nu se mai aud zgomote de bidoane goale pe scara blocului, nu-mi mai bate nimeni la uşă când mi-e lumea mai dragă. Umblă zvonul că în apartamentul de lângă el s-a mutat de curând o văduvă. Păi ce să zic, Dumnezeu cu mila.