Recunoștința pasivă sau activă. Jurnalizarea recunoștinței
„Recunoștința este cea mai frumoasă floare care izvorăște din suflet.” , Henry Ward Beecher, reformator american, aboliționist
Practica recunoștinței poate fi pasivă sau activă.
Recunoștința pasivă arată astfel:
- Astăzi, sunt recunoscătoare pentru familia mea.
- Astăzi, sunt recunoscătoare că vine primăvara.
- Astăzi, sunt recunoscătoare pentru că sunt o persoană bună și sănătoasă.
Acest model de jurnal de recunoștință probabil îți e cunosc. Nu este nimic în neregulă cu el, dar tot ce faci aici este să te oprești să miroși trandafirii.
Dacă vrei să practici acest tip de recunoștință, atunci tratează-l ca pe o practică proprie. Poți scoate oricând o bucată de hârtie și o poți umple cu toate lucrurile pentru care ești recunoscătoare. Aceasta este o idee bună dacă ai o zi proastă și trebuie să te aduni rapid.
Recunoștința activă, pe de altă parte, arată astfel:
- M-am simțit calmă după ce am făcut exerciții de meditație respirație profundă în timpul unui blocaj în trafic
- Am scris 20 de minute în jurnal
- Fac întinderile prescrise pentru spatele meu și mă simt minunat pentru că mă ocup de sănătatea mea
Când practici jurnalizarea activă a recunoștinței, cauți cele mai importante trei lucruri care s-au întâmplat pe timpul zilei.
Fii cât mai specifică posibil. Cu cât fiecare element este mai specific și mai clar, cu atât va ieși în evidență atunci când îl revizuiești mai târziu, deoarece va declanșa amintiri emoționale puternice și clare care te vor ajuta să retrăiești clipele care altfel sunt ușor de uitat în graba vieții.
Practică pozitivitatea
Practicarea recunoștinței înseamnă dezvoltarea pozitivității – adică arta orientării spre pozitiv în loc de negativ. Căutarea a trei lucruri pentru care ești recunoscătoare în fiecare zi te ajută să îți întărești mușchiul pozitivității.
Datorită construcției noastre evolutive, tindem să ne fixăm asupra lucrurilor dificile din viață, deoarece acele lucruri ne ocupă atenția. Dacă apare un moment de criză, adrenalina crește, iar creierul supraviețuitor trece complet în modul atac pentru a ieși din ea. Nu mă refer la a fi urmărit de un câine turbat, ci la a fi stresat la job sau a te lupta cu eșecul financiar. De fapt, acest lucru este mai rău decât a fi urmărit de un câine, deoarece odată ce ne simțim în siguranță, odată ce câinele nu mai ajunge la noi, nu mai intrăm în panică, pe când în cazul problemelor financiare crescânde sau a stresului social adrenalina noastră crește continuu și crește și crește. Ghici ce organ preia toată presiunea asta? Creierul!
Gânditul este un obicei. S-ar putea să nu pară așa, dar asta pentru că este atât de automat, încât nu te „gândești” la asta.
Vestea bună: la fel cum ne ocupăm de acțiunile noastre, ne putem ocupa și de gândurile noastre. Aici intervine noua noastră metodă de practică a recunoștinței. Semănăm noi obiceiuri de gândire pe măsură ce învățăm să ne înlocuim gândirea cu pozitivitate. Este o practică bună, la care vei lucra tot restul vieții. Chiar dacă devii iluminată ca Dalai Lama, vei lucra în continuare la acest obicei.
Recunoștință în fiecare zi
Practica activă de recunoștință pe care o faci în fiecare zi se va revărsa în zilele tale următoare. Dacă termini fiecare zi căutând ceea motivele pentru care ești cea mai recunoscătoare în acea zi, vei începe inevitabil fiecare zi căutând aceste momente. Astfel, îți vei adânci recunoștința pentru abundența care înconjoară fiecare clipă a vieții.
Începe să cultivi aceste noi obiceiuri de gândire. Imaginează-ți că gândirea negativă este o grădină plină de buruieni. Gândurile bazate pe recunoștință sunt flori și copaci frumoși. Cu cât sădești, plantezi și îngrijești mai mult aceste flori, cu atât vei fi mai inspirată să îngrijești propria grădină și să o faci mai frumoasă în fiecare zi.
Temă pentru acasă
Cultivă pozitivitatea, căutând în această seară trei momente cheie din ziua ta pentru care ești cea mai recunoscătoare. Exprimă-ți recunoștința!
Tu pentru ce ești recunoscătoare?
Foto cover: GABRIELLE HENDERSON
Facebook Comments