Am toate motivele să mă simt stresată și copleșită

Adevărul este că orice femeie din ziua de astăzi are toate motivele să se simtă stresată și copleșită. Unele femei sunt destul de pricepute să țină totul în ele suficient de bine, să poleiască toată starea emoțională, să pară că nu se simte chiar atât de stresată și copleșită, că de fapt e doar puțin în urmă ici sau colo. Dar multe femei simt că nu fac suficiente lucruri în viața lor de acasă, dar nu știu de unde să înceapă.

Am toate motivele să mă simt stresată și copleșită.

Dacă cineva îți spune că este posibil să ai o familie liniștită, un cămin fără tensiuni sau stres, sună ca și când ți se promite un iaht… atunci când simți că te îneci. Recunosc prea bine modelul și știu cât de enervant e ca cineva sa îți spună așa ceva, căci te face să te simți vinovată că te simți copleșită și depășită de situație. Ca și cum ar fi vina ta și toți ceilalți știu mai bine decât tine. Mai vine și un binevoitor să spună că soluția e doar la tine și brusc îți dai seama că nu ești departe de a apărea la știrile de la ora 5. Nu am voie să mă simt stresată și copleșită?

Iată câteva scenarii „între ciocan și nicovală” pe care le experimentează o femeie stresată și copleșită, pe care le-am identificat în viața mea

Casa este dezordonată, deoarece sub același acoperiș trăiesc și copii, mai mari sau mai mici, care trag tot felul de lucruri afară. Atunci, când sunt toți în pat, ai prefera să te relaxezi, în loc să deretici prin casă și să pui toate la locul lor. Cine vrea să-și petreacă toată ziua având grijă de ceilalți și de responsabilitățile proprii ca atunci când prinde în sfârșit un minut liber să petreacă ore întregi curățând mizeria? (sper că nimeni!)

În prezent, standardele pentru femei au fost ridicate neașteptat de mult și par a fi total realizabile, cu toate tehnologiile și sfaturile gratuite disponibile, dar nu e chiar așa. Ne propunem stelele, ajungem până la linia acoperișului și apoi ne simțim ca niște ratate că nu am atins stelele.

Vrem ca toți membri familei să se simtă îngrijiți emoțional, dar nu știm foarte sigur cum arată sau cum se ajunge la așa ceva fără a sacrifica propria sănătate emoțională, căci adulții vin cu propriile lor traume emoționale și suferințe și de multe ori nici ei nu știu ce vor de fapt. Asta duce adesea la creșterea permisivității până acolo unde limitele nu mai există, barierele sunt încălcate flagrant, deoarece limitele par să-i supere pe cei din jur. Deci, cu limite inexistente, toată lumea se simte îndreptățită să fie consultată și mulțumită de toate alegerile pe care le facem. Și se ajunge ca atunci când se înfige cuțitul în os, să fim atât de sătule de a-i fi mulțumit pe toți cei din jur încât țipăm, ceea ce ne face să ne simți vinovate și vina ne face din nou permisive. Și abracadabra, iată-ne într-un cerc vicios.

Vrem să ne asigurăm că copiii sunt pregătiți pentru succes în viață, că partenerul arată impecabil la întâlnirile de afaceri, că acasă totul strălucește de curățenie, că mâncarea de pe masă miroase și arată delicios, că avem succes în afacere și la lucru, că ne ocupăm de nevoile tuturor, dar și de ale noastre, că arătăm desprinse din reclamele TV cu celebrități modificate de filtre… Și totul pare că depinde numai și numai de noi. Mda. Numai scriind aceste rânduri am zgândărit niște demoni interiori și am devenit stresată că… (clar mai sunt niște triggere care lipsesc din listă!)

Am fost acolo prea mult timp

Am plâns la pânze de păianjen în colțuri ascunse, ca să nu mă vadă nimeni, și mi-a fost prea greață și inima îmi bătea prea tare pentru a mă ridica din pat, și m-am trezit de prea multe ori noaptea pentru a mă asigura că fii-miu respiră sau câinele nu și-a făcut nevoile în locuri nepermise, deoarece anxietatea era prea mare. DAR EXISTĂ O CALE DE IEȘIRE DIN CERCUL VICIOS! Am toate motivele să mă simt stresată și copleșită! Știu, sună a reclame Facebook ad ce îți vând cursuri scumpe de dezvoltare personală…Dacă aș putea să mă întorc în trecut și să mă întâlnesc cu sinele meu mai tânăr, știind ce știu acum, mi-aș spune câteva lucruri:

Nu ai control asupra universului, așa că încetează să încerci să fii, căci asta îți provoacă anxietate majoră.

Nu mai folosi vinovăția ca strategie pentru a te asigura că ești o mamă bună. Vinovăția nu te va face o mamă bună, te va face o mamă deprimată.

Simplifică-ți viața pe cât posibil uman. Delegă. Prioritizează. Învață să renunți.

Nu îți fie rușine să fii cum vrei tu să fii, nu cum vor ceilalți să fii. Mai mult nu înseamnă mai bine. Uneori mai puțin înseamnă mai mult.

Nu te simți vinovată că ai renunțat la parteneriate, colaborări, activități doar pentru că alții spun că erau minunate și ce mult bine făceau. Nimeni altcineva în afară de tine nu are drept de decizie asupra timpului și energiei tale.

Ascultă-ți instinctul.

Nu poți ajuta pe nimeni dacă ești epuizată. Mai puțin stres = mai multă liniște și pace.