|

Povestea noastră cu reeducarea stilului de viață (mâncatul conștient)

Mai țineți minte de câte ori v-am povestit ce copil minunat am? Da, știu, puiul de cioară, pentru maică-sa, e porumbel. Știu că toate ciorile își laudă puii, dar pentru mine Greuceanu al meu e senzațional! ❤️ Cred că am făcut ceva bine în viețile anterioare de karma mea e atât de bună…

În luna decembrie 2022, am luat o decizie extrem de importantă în familie, toți 3, și ne-am setat un obiectiv pentru 2023: reeducarea stilului de viață ! Am convocat expertul în domeniu din familie, Dr. Claudia Zamfir- Gastroenterologie și Nutriție Pediatrică, și am pus la cale un plan de acțiune.

Am început prin a discuta despre piramida alimentelor și farfuria ideală (alegem o sursă de carbohidraţi complecşi, precum orez basmati sau sălbatic, hrişcă, paste, cartof, quinoa; adaugăm legume crude de sezon și o sursă de grăsimi sănătoase, precum avocado, seminţe, nuci, migdale; pentru un strop de gust și aromă putem prepara un dressing pe bază de ulei de măsline, muştar, lime, mieresau sos pesto; și nu în ultimul rând adăugăm o proteină sănătoasă, precum pui, pește, vită). Am scos la imprimantă poza cu farfuria ideală, am făcut o fișă de monitorizare a procesului de slăbire și… ne-am pus serios pe treabă!

Foto: Dr. Claudia Zamfir

Bineînțeles că în primele săptămâni reeducarea stilului de viață a fost foarte dificil, lupta lui Greuceanu cu poftele și mâncatul compulsiv a fost dificilă, am trecut și peste sărbătorile de iarnă, dar are o ambiție de invidiat! A crescut intensitatea activității sportive, 2 antrenamente de înot de 1 oră, 2 antrenamente de box de 1,5 ore, plus bandă, abdomene și altele făcute pe cont propriu. Am înlocuit ronțăitul cu două gustări (fruct dimineața și ceva delicios, dar sănătos, la ora 17), am aruncat tot ce era nesănătos și am donat tot ce era tentant, am umplut dulapurile și congelatorul cu alimente variante, sănătoase, chestii ce nici măcar nu m-am gândit că le voi pregăti singură în bucătărie. Dar ce nu face o mamă pentru puiul ei! Iar apoi… am implementat ore fixe de masă.

Bineînțeles că am început să explorez resurse de rețete, trăiască Reels, trăiască Google, să mă inspir atât în diversificarea meniului, cât și în aranjarea pe farfurie. Am înțeles cât de important e să și arate bine ceea ce gătesc, nu numai să fie apetisant. Mai intâi mâncăm cu ochii, cu nasul, și abia apoi cu gura. Am cumpărat cărți despre alimentație, cărți cu rețete inedite. Am investit timp și energie ca să îi facilitez procesul. Dar merită cu vârf și îndesat!

Doamne, bun o fost. Cum poți să le faci așa bune, mami?

Eric aka Greuceanu

Odată cu schimbarea stilului alimentar parcă și mâncarea a început să aibe alt gust. Când mănânci puțin, dar selectiv, începi să investești în ingrediente de calitate, să gândești combinații inedite și să așezi pe farfurie într-un mod interesant. Și să savurezi procesul de a mânca. Să simți gustul în fiecare îmbucătură, să savurezi fiecare înghițitură, să îți iei timpul să mesteci bine pentru a putea să te bucuri de textură. Pe scurt, începi să mănânci conștient. Mindful eating este de-a dreptul un mod de viață, în care mănâncu conștient, responsabil, informat, gândind valoarea alimentelor, fără a cădea pradă „mancatului pe pilot automat” în care halești la întâmplare și pe fugă.

Ce nu înțeleg majoritatea oamenilor e că de cele mai multe ori nu mâncăm pentru că nu avem voință sau că nu ne dorim cu adevărat să slăbim (și aici mă includ și pe mine, pentru că am intrat și eu în joc, ca să îl motivez, am adăugat postul intermitent însă). Mâncatul emoțional e ca o supapă pentru alte lucruri nerezolvate. Și înainte de a prelua controlul asupra alimentației, ai nevoie să preiei mai întâi controlul asupra acelor aspecte ale vieții care îl determină. Așa că discutăm mult, enorm de mult, despre emoții, sentimente, ce simte, ce a simțit. Îi dau ocazia de a-și explora sufletul, de a scoate la suprafață ceea ce îl macină și care ar duce la «mâncatul emoțiilor». L-am ascultat activ și am învățat să îi interpretez cuvintele. Să îi validez emoțiile și temerile, să îl asigur că sunt acolo, lângă el, indiferent de cât de greu I se pare un lucru.

Știi că îmi vine să plâng când arunc coaja când îmi faci așa inimioare? Că mi se pare că arunc dragostea ta.

Eric aka Greuceanu

Nu e ușor ca uneori să gătesc lucruri total diferite pentru Gruceanu și pentru soț. Căci nevoile nutriționale ale soțului, care muncește fizic zi lumină, la construcția casei noastre, sunt total diferite de nevoile noastre nutriționale. Și nu e corect față de el să îl dau deoparte, căci ne-am asumat toți acest proces. Și așa a renunțat și el la suficiente plăceri alimentare ca să nu îi facă poftă lui Greuceanu. Nu e ușor să variez meniul zi de zi, să gătesc 2 feluri de mâncare pe zi, să inventez pachețele de școală nutritive, interesante, originale. Nu e ușor să merg după el la after-school cu gustarea la pachet de două ori pe săptămână, căci mergem direct la antrenamentul de înot (unde, de altfel, îmi continui ziua de lucru cu laptopul în brațe în mașina parcată în fața bazinului). Nu, nu e deloc ușor. Pentru mine e al naibii de dificil. Dar merită și voi continua cu acest proces chiar și când ne atingem obiectivele. Pentru că e o investiție în viitor.

Ceea ce știu sigur e că suntem pe drumul cel bun. Și că avem control asupra procesului și reeducarea stilului de viață e doar o parte din moștenirea pe care i-o las, alături de siguranța emoțională și implicarea totală în educarea lui pe toate planurile.

Și în timp ce scriam toate astea, am avut cea mai intensă conștientizare și redefinire: sunt Patricia Lidia, supraviețuitoare a propriilor comportamente distructive, a limbajului de ură și discriminare față de propria persoană, care a fugit cât a putut de departe de iubirea de sine și empatie față de propria persoană și suferă de atacuri de panică, insomnii și anxietate, căci încă nu mă simt o mamă suficient de bună pentru copilul meu.

Facebook Comments

Similar Posts