Casa Fricii în Global Village Dubai

Reîntoarsă din concediu, mă surprind scriind pe blog cu un entuziasm reînnoit. Poate că odihna mi-a revigorat spiritul – creierul meu pare mai odihnit, mai organizat, gata să împărtășească cu voi aventurile trăite. Global Village din Dubai, cu zona sa vibrantă de carnaval, mi-a oferit multe povești, dar una merită lumina reflectoarelor: Casa Fricii, atracția care mi-a accelerat pulsul și a stârnit cele mai intense emoții!

Casa Fricii, sau „House of Fear”, este una dintre atracțiile principale ale Global Village din Dubai, descrisă ca fiind cea mai înfricoșătoare experiență de casă bântuită din regiune. Este o aventură cu o tematică de Halloween ce oferă o serie de întorsături sinistre și umbre înfricoșătoare, completate cu șuierătoare, pocnitori, țipete și scârțâituri descurajante ce își fac simțită prezența în timp ce te plimbi prin coridoarele întunecate, întâlnind personaje înfricoșătoare care fac căutarea ieșirii și mai dificilă. Doamne, ce-am mai urlat!

Acesta este o creație Cave Entertainment și folosește actori profesioniști și tehnologie inovatoare pentru a oferi o experiență de neuitat. Casa Fricii oferă experiențe diferite, care își propun să te surprindă și să te sperie.

Casa Fricii din Global Village Dubai oferă camera cu experiențe distincte, fiecare concepută să evoce diferite senzații:

• Școala părăsită: Atmosfera misterioasă a acestei camere poate trezi amintiri nostalgice distorsionate în ceva mai sinistru. Bănci goale, ici, colo câteva cadavre mumificate și apoi… mumia e în spatele tău!
• Junglă adâncă: Simți o combinație de admirație și frică navigând printr-un mediu care este frumos, dar și amenințător. Urlete, țipete din toate direcțiile, mârâit și pocnituri… care de unde vin?
• Peștera întunecată: Această experiență pune accentul pe frica de întuneric și necunoscut, fiind înconjurați de umbre și căi incerte. Și apoi se aude un râcâit pe perete, ca niște gheare ce sfârșie piatra.
• Azilul: Un decor clasic de groază, această cameră stimulează teama de nebunie și natura imprevizibilă a minții. De perete vezi legată în lanțuri o persoană ce se zbate și urlă să scape, iar permanent în spatele tău e vocea unui copil ce te cheamă la joacă…
• Cimitirul: Cu legături către moarte și viața de apoi, această cameră poate evoca o teamă existențială profundă.
• Ritualul de exorcizare: Punctul culminant al călătoriei, această experiență este concepută să fie cea mai intensă, jucând pe fricile religioase și supranaturale.

Fiecare cameră din Casa Fricii este atent creată pentru a declanșa răspunsuri emoționale specifice, de la anxietate la emoția necunoscutului, asigurând că ai o experiență memorabil de înfricoșătoare. Hell, yeah! Chiar e al naibii de înfricoșător.

Încă de la intrare, la instructaj, ți se spune că ai voie să leșini, dar nu ai voie să mori. Ai voie să urli, dar nu ai voie să pocnești pe nimeni. Iar dacă senzația de teroare e prea puternică, te ghemuieşti într-un colț, cu capul în poală și mâna ridicată, și cineva va veni să te scoată afară.

Am urlat din toți plămânii. Deși știi clar că nu ești in real pericol, că nimeni nu te va atinge și nu îți va face rău, creierul joacă feste. Creierul uman este excelent la a umple golurile cu propriile temeri și imagini înfricoșătoare, chiar dacă știm că sunt artificiale. Experiențele anterioare de frică sunt stocate în creier și pot fi reactivată chiar și de imitații ale stimulilor care le-au cauzat. Chiar dacă suntem conștienți că nu suntem în pericol, corpul nostru reacționează la stimuli înfricoșători ca și cum ar fi reali, declanșând răspunsul LUPTĂ, FUGI SAU ÎNGHEAȚĂ. Iar pe mine se pare că asta mă ajută, căci nu am mai experimentat migrene de 3 săptămâni  – un nou record personal al ultimilor 5 ani! Deci, de acum voi căuta să mă îngrozesc mai des, fără a mă pune în pericol real…

Te-ai întreba de ce au succes astfel de atracții. Plăcerea oamenilor de a experimenta frica și teroarea în cadrul unor atracții precum casele bântuite are rădăcini psihologice și biologice complexe:

1. Descărcare de adrenalină: Când ne simțim speriați, corpul nostru eliberează adrenalină, un hormon care declanșează răspunsul „LUPTĂ, FUGI SAU ÎNGHEAȚĂ„. Această descărcare de adrenalină poate fi plăcută într-un mediu sigur, deoarece aduce cu sine un sentiment de euforie și energie.
2. Experiențe controlate: Atracțiile înfricoșătoare oferă o experiență de frică într-un mediu controlat și sigur. Știu că, deși ne simțim speriați, nu suntem într-un pericol real. Aceasta permite experimentarea emoțiilor intense fără riscurile asociate cu situațiile reale de pericol.
3. Provocare și confruntare a fricilor: Aceste atracții pot servi ca o modalitate de a ne confrunta și depăși temerile într-un mod controlat. Un fel de „antrenament” pentru gestionarea anxietății și fricii în viața reală.
4. Plăcerea după frică: După ce trece momentul de frică, putem experimenta o senzație de ușurare și bucurie. Acest contrast între frică și sentimentul de siguranță ulterior poate fi foarte satisfăcător. Și crește și stima de sine, că ai depășit un asemenea obstacol.
5. Curiozitate și explorare: Suntem de la natură curioși și atrași de necunoscut și mister. Atracțiile care implică elemente de groază sau mister ne satisfac această curiozitate și dorința de a explora necunoscutul.

Cu această ocazie mi-am conștientizat instinctul matern de protejare. Deși eram extrem de speriată, da, chiar îngrozită, eram suficient de logică să îl protejez pe Greuceanu meu. Chiar și când creierul meu credea că sunt în pericol de viață și de moarte, sufletul meu punea propriul bine și propria supraviețuire în balanță pentru a-mi proteja copilul.

Însă, când senzația de frică a devenit copleșitoare și nu am mai putut suporta tensiunea, m-am confruntat direct cu personajul înspăimântător care ne urmărea de aproape — o prezență diabolică cu zale clătinându-se amenințător, care biciuia zgomotos elemente metalice, și un comportament agresiv. M-am întors brusc către el, adresându-mă acestei entități cu o voce fermă și un ton clar, îndreptând degetul într-un gest amenințător și comandându-i să se oprească și să rămână la distanță: „STOP. STAY THERE.” S-a retras, nu din frică sau intimidare, ci pentru că a recunoscut că a reușit să mă provoace suficient, să stârnească acea latură combativă, aproape psihopată, pe care o aducem la suprafață când suntem împinși la limită.

Dacă aș avea o altă ocazie să experimentez Casa Fricii, aș face-o cu siguranță. Nu dintr-o plăcere sadică, ci din dorința de a-mi extinde zona de confort și de a mă bucura de o formă de escapism sănătos. Experiențele care ne împing limitele ne pot ajuta să creștem, să ne înțelegem mai bine reacțiile emoționale și să ne confruntăm cu temerile într-un mediu controlat. Și, până la urmă, este și o modalitate de a aprecia creativitatea și arta implicată în crearea unei experiențe imersive!