Turist în județul meu: stațiunea balneară Buziaș

Într-o zi însorită de primăvară am decis să ieșim puțin din rutina zilnică și să ne aventurăm în explorarea orașului Buziaș, să devenim turiști în propriul județ. Și tare mă bucur că am făcut asta, de 18 ani de când locuiesc în Timișoara nu mi-am făcut timp să vizitez această stațiune balneară renumită… iar dacă nu o făceam, rămâneam cu emoția că ratez ceva wow! Ceea ce nu este cazul, din păcate!

Declarat localitate balneară încă din 1819, Buziaș este principala stațiune a județului Timiș, situată la doar 34 km de Timișoara. Dacă ar fi să descriu într-un cuvânt orașul Buziaș din punct de vedere turistic: dezastru!

Parcul Buziaș

Parcul Buziaș este o destinație pitorească situată în inima stațiunii. Parcul se întinde pe 20 de hectare, fiind populat cu o varietate de specii de copaci, printre care se remarcă platanii. Cel mai vechi platan a fost plantat în 1812. În prezent, parcul găzduiește aproximativ 20 de veverițe brun-roșcate mereu curioase și în căutare de nuci și bunătăți. Dacă o căutați pe Mariana (nume generic dat veverițelor), aici o găsiți.

Colonada acoperită

Colonada din Buziaș, inaugurată în 1875 la inițiativa împăratului Franz Joseph, îmbogățește parcul stațiunii cu o piesă arhitecturală de o rară frumusețe. Aceasta s-a dorit a fi un cadou pentru promenadele împărătesei Sissi, întinzându-se pe o lungime de 500m și afișând un decor delicat de dantelă din lemn în stil bizantin. Acest coridor acoperit, care leagă puncte cheie ale parcului precum două izvoare minerale, hotelul Phoenix și cazinoul, oferă o escapadă unică în Europa, comparabilă doar cu cele din Karlovy Vary și Baden-Baden. Atmosfera este îmbunătățită de aerul îmbogățit cu ioni negativi, contribuind la efectul terapeutic al plimbărilor sub arcadele sale. Din păcate clădirile ce însoțesc colonada sunt dărăpănate, căzute, lăsate în paragină…

Izvorul Moș Bîzieș

În capătul aleii principale, aleea Franz Joseph, a parcului, se află Izvorul Moș Bîzieș. Apa minerală Buziaș a dispărut de pe rafturile magazinelor de câțiva ani, în urma scăderii debitului și a închiderii fabricii de îmbuteliere. Dacă în urmă cu 140 de ani în stațiune existau opt surse de apă, din care trei izvoare de băut și cinci pentru băi, astăzi funcționale mai sunt doar două, Moș Bîzieș și cel din apropierea aleii cu poeți. Apa minerală de Buziaș are proprietăți terapeutice extrem de bine cotate la nivel internațional

Terasa „La Aeroport”

Terasa „La Aeroport” din Buziaș este situată la doar 50 de metri de strada principală, în spatele Hotelului Silvana. Aici se află un avion modelul sovietic Lisunov, care imită aproape identic faimosul Douglas DC3 american. După 1990, avionul a fost reamenajat, transformându-se într-un bar cu terasă, oferind o gamă variată de băuturi și pizza, într-o atmosferă retro unică. Este un punct de atracție inedit. Nu știu dacă așa este mereu, dar noi am prins o singură chelneriță pentru toate trei zonele de terasă și a mers tare greu servirea… Pizza vegană foarte bună, dar pentru sos a trebuit să mergem să ne cerem singuri din bucătărie, căci nu făcea față chelnerița.

Daaar…

Sigur, în Buziaș mai sunt multe de făcut, foarte multe, clădiri de renovat, după aceea, ar trebui și promovată stațiunea balneară. De exemplu, clădirea ce adăpostește ”Muzeul Balnear Buziaș”, primul muzeu de acest gen din România, este o ruină. Greu de crezut că turiștii curioși de istoria stațiunii pot vizita muzeul. Muzeul a fost inaugurat în data de din 27 septembrie 1987 din inițiativa Întreprinderii Balneoclimaterice Buziaș și a Consiliului Popular Buziaș, și, cel puțin teoretic, este deschis sâmbătă și duminică între orele 14:00 și 17:00. Dar la cum arată eu nu aș avea curaj să intru.

O vizită de câteva ore cu siguranță este plăcută prin parcul central, finalizată cu o limonadă rece La Aeroport.

Un articol excepțional scris pe 23 martie 2012 despre istoria stațiunii, atât de fascinantă: Ploaia de cuvinte: Buzias – gloria apusa a unui brand banatean. Statiunea si apa minerala

Iar concluzia rămâne valabilă: apa minerală Buziaș și stațiunea Buziaș nu pot exista una fără cealaltă. Faima lor s-a construit prin efortul lor conjugat. Nu pot decât să sper că odată și-odată un om de afaceri bănățean care prețuiește deopotrivă atât investiția cât și capitalul ei istoric și sentimental va decide să le preia pe amândouă și să le dezvolte în timp, redându-le statutul de „micul paradis bănățean”. Asta dacă mai rămâne ceva din ele până atunci!