Muzeul Consumatorului Comunist din Timișoara

Am vizitat Muzeul Consumatorului Comunist și m-a teleportat instant în trecut! Imaginează-te pășind într-un loc unde trecutul nu este doar amintit, ci și simțit, o amestecătură unică de nostalgie și curiozitate, ca o capsulă a timpului pe care o poți străbate.

Muzeul Consumatorului Comunist din Timișoara este un spațiu dedicat păstrării și expunerii obiectelor caracteristice vieții cotidiene din perioada comunistă din România. Acesta este în aceeași clădire unde funcționează și cafeneaua Scârț Loc Lejer (cu 4.5 din 5 pe TripAdvisor, wow!), precum și teatrul independent Auăleu. Parterul te întâmpină cu dualitatea sa. Pe de o parte este un teatru primitor, intim și invitant, cu suficiente scaune pentru ca fiecare reprezentație să pară dedicată doar ție. Pe de altă parte, se transformă într-un pub primitiv, birtul de la colțul blocului, unde rafturile sunt pline de povești din orice gen concepibil, înconjurate de postere din era comunistă care anticipează poveștile ce te așteaptă la subsol.

Coborând la subsol, te găsești în Muzeul Consumatorului Comunist, o nebunie care ar putea fi denumit ușor „Muzeul Acumulării Comuniste” sau „Muzeul lucrurilor pe care ar trebui să le fi aruncat demult, dar nu te înduri din nostalgie”. Fără plăcile explicative tradiționale, colecția ar putea părea haotică la prima vedere, dar este un haos cât de cât curatoriat. Fiecare obiect, de la bunurile refolosite și reciclate la nesfârșit, până la cele mai simple obiecte casnice, povestește despre o vreme când lipsa era mama tuturor invențiilor. Muzeul, o inițiativă privată a lui Ovidiu Mihăiță, a fost inaugurat pe 16 mai 2015.

Însuși muzeul este dispus ca o casă tradițională românească, fiecare cameră – de la bucătărie la camera copiilor, și chiar un spațiu care amintește de o clasă (completată de o bancă de școlar) – fiind plină de relicve din era comunistă. Este un loc unde poți găsi de la mormane de electronice vechi până la ceramică, jucării și mileuri croșetate omniprezente deasupra televizorului, completate de peștele de sticlă care veghea majoritatea sufrageriilor.

Acum, să fiu sinceră, părinții mei au acasă tot cam pe atâtea produse din vremurile comuniste – celebrele balerine de porțelan de diverse mărimi și forme (5-6 la număr), solnițele rățuște, covoarele țesute și ștergarele… dar cel puțin știu unde le-aș putea dona când va fi cazul… I-am arătat lui Greuceanu ce electronice aveam la bunici, radio cu pick-up și discuri, care erau highlight-ul sufrageriei, am identificat ce păpuși am avut și eu din cele expuse… și ne-am distrat descoperind ce încă mai au părinții mei în apartament din cele expuse (hint: 90% din ce era expus la bucătărie încă mai au…)

Ba chiar și umezeala îmbâcsită cu miros de urină m-a proiectat în trecut, doar că în pasajele subterane ce le parcurgeam pentru a trece de pe o parte în alta a străzii sau pe sub gări pentru a ajunge de pe un peron pe altul.

Muzeul Consumatorului Comunist nu are un caracter politic sau ideologic, scopul său fiind acela de a păstra amintirile și fragmente din istoria recentă. Obiectele expuse au fost adunate de-a lungul anilor din diverse surse, cum ar fi piețe de vechituri sau donații, încercând să creeze o imagine cât mai completă a vieții sub comunism.

Muzeul oferă o privire asupra modului în care predecesorii noștri își gestionau melancolia, cu dovezi împrăștiate pe rafturile sale. Este o călătorie nu doar prin istorie, ci prin experiențele comune care ne conectează pe parcursul generațiilor. Intrarea la muzeu este liberă, însă vizitatorii pot face donații. Muzeul invită publicul să exploreze interactiv spațiile amenajate, oferind ocazia de a atinge și a experimenta obiectele expuse (fii-miu s-a îndrăgostit de un xilofon)…