„Reziliența și adaptabilitatea – un dar pentru viață” de Ileana Vasilescu (mda, e momentul să reiau cursul!)
Luăm o pauză de la postările clasice, căci vreau să împărtășesc o conștientizare! Am decis să reiau un curs minunat de dezvoltare personală și parenting, care m-a ajutat enorm și sunt convinsă acum, mai mult ca oricând, că v-ar putea fi de mare folos și vouă: „Reziliența și adaptabilitatea – un dar pentru viață” de Ileana Vasilescu!
Știm cât de puțin valorează diplomele în România în ziua de azi, dar mentorii pe care ni-i alegem sunt cu adevărat prețioși. Eu am ales să învăț de la doamna Ileana Vasilescu pentru că toate cursurile și sfaturile ei mi-au ajuns direct la suflet. În momente de nesiguranță, în momente în care simt că sunt depășită sufletește de situații legate de părințeală, e esențial să continui să învăț, să mă dezvolt interior și să îmi cresc reziliența. A fi om înseamnă să trecem prin toate devenind mai buni, iubind oamenii, iubind natura și Pământul, conștientizând și făcând lumea mai bună. De aceea, recomand din inimă acest curs.
Despre acest curs am mai scris în pandemie, când a apărut, deci nu voi relua detaliile organizatorice:
Cursul nu se limitează doar la copilărie, ci abordează întreaga viață umană, așa că fiecare dintre noi își poate găsi răspunsuri la întrebările care ne macină zilnic, dar și la cele pe care nici nu ni le-am pus încă. Este un curs complex și complet, pe care îl recomand nu doar părinților, ci și educatorilor și profesorilor, pentru a înțelege mai bine reacțiile și nevoile copiilor.
Am reluat acest curs după 4 ani. Pe atunci, Greuceanu era în prima etapă de dezvoltare (0 – 6 ani) și am încercat să absorb cât mai bine informațiile relevante pentru această vârstă. Acum suntem în mijlocul celei de-a doua perioade, când dezvoltarea rezilienței și adaptabilității este esențială. Am realizat acest lucru și mai clar după ce am văzut împreună „Inside Out 2” și după discuțiile aferente de după film.
Pentru a corespunde nevoilor interioare ale copilului, avem nevoie de o nouă artă a educației, care să contrabalanseze mecanizarea lumii noastre și să permită o dezvoltare armonioasă a trupului, sufletului și spiritului. Copiii au nevoie de artă, povești, poezie și muzică la fel de mult pe cât au nevoie de iubire, mâncare, aer curat și joacă.
Ca părinți și educatori, suntem artiști atunci când avem o concepție largă despre lume și viață, o gândire vie și sensibilitate, cultivând frumosul prin activități artistice. Educația devine artă atunci când pleacă de la nevoile fizice și sufletești, prin studiu aprofundat și trezirea artistului interior.
Prin contemplarea artei, facem loc spiritului în viața noastră, oferindu-ne șansa eliberării de elementele distructive. Practic, ne „ștergem” din memorie răul și devenim mai strălucitori și transparenți. Exact de ce avem nevoie acum, când ceea ce simte majoritatea influențează individul.
Tema mea din această vară este să reiau cele 20 de lecții din cursul doamnei Ileana Vasilescu, „Reziliența și adaptabilitatea – un dar pentru viață”, și să devin o versiune și mai bună a mea ca mamă.
Cunoașterea ființei omului din punct de vedere al educației, lecția 1 din cursul „Reziliența și adaptabilitatea – un dar pentru viață” de Ileana Vasilescu
Viața, existența ființei umane se împarte în două părți: viața terestră de la naștere până la moarte, în trup fizic și viața sufletului și spiritului nemuritor, în Cer, de la moarte până la o nouă naștere, o nouă întrupare. Moartea este o poartă dintr-o etapă în alta, exact cum ne spune Miorița.
Prin spirit omul aparține Lumii spirituale, prin corp omul aparține Pământului. Între spirit și corp se află sufletul. El comunică și primește impulsuri din ambele direcții: și din Lumea Spirituală și din Lumea Terestră. Eul și corpul se întâlnesc într-o zonă intermediară numită Suflet. Astfel, Omul devine o ființă tripartită și cetățean a trei lumi: Lumea Spirituală, Lumea Terestră și Lumea Oamenilor.
Omul nu este numai o ființă, care se naște fizic și apoi își dezvoltă o personalitate și calități spirituale în corpul fizic, în contact cu lumea. Copilul, la naștere, are un corp format prin ereditate și o individualitate spirituală proprie. Adică fiecare din noi are la naștere atât un potențial genetic cât și unul biografic. Potențialul biografic înseamnă încarnări succesive ale acelei entități umane, dar și evoluția văzută ca reîncarnare a Pământului. Acest potențial biografic este reflectat în conștiința ca Eu, miezul tainic și profund al ființei noastre. Impulsurile și instinctele se ridică din trup căutând satisfacția și sunt trăite în suflet. Sufletul se armonizează prin voința Eului.
Ziua, sufletul și spiritul nostru sunt pe Pământ, noaptea, în somn, ele călătoresc în Lumile Spirituale, independent de voința noastră. Una din sarcinile actualei încarnări este conștientizarea legăturii cu Spiritualul. O viață spirituală reală și conștientă presupune dezvoltarea de capacități necesare accederii la lumea spirituală cât mai conștient.
Vom cunoaște și trata în mod just omul, numai privindu-l din toate trei punctele de vedere: spirit, suflet, trup și în corelațiile dintre ele. Spiritul va fi just abordat numai prin stări de conștientă, precum veghea, somnul, visarea. Sufletescul va fi corect abordat prin simpatie si antipatie, lucru pe care sufletul îl face necontenit în subconștient. Sufletul îl avem, în trupul astral, viata în trupul eteric. Între cele două există o necontenită corespondență interioară, astfel încât sufletescul se desfășoară de la sine în stările de viață ale trupului eteric. Iar trupul va fi perceput prin simțiri de forma și nu vorbim în mod just despre trup, dacă nu îl înțelegem în forme reale, ne spune R. Steiner în Antropologia ca bază a pedagogiei.
Viața noastră spirituală se concretizează în trei forme: starea de veghe, starea de vis, starea de somn. Starea de veghe sau când suntem treji, presupune conștientizarea „prezenței” noastre constante, ca spirit, în tot ce facem, eliminarea momentelor, când ,,suntem pe pilot automat”. Starea de vis reflectă prin vis atât ceea ce primim prin starea noastră de veghe cât și ceea ce primim prin starea de somn. În starea de somn corpul nostru fizic și corpul nostru eteric rămân în pat, iar sufletescul-spiritualul nostru merge în Cer, unde au pe toată durata somnului o ,,convorbire” cu îngerii.
Educația spirituală a copilului (diferită de educația religioasă) se face prin rugăciune, cercul sărbătorilor anului și basm, însă a devenit necesar să primească și forme incipiente de abilități spirituale.
Viata noastră sufletească se materializează în experiențele celor trei forțe sufletești: gândirea, simțirea și voința, în întâlnirea cu alți oameni, Lumea Oamenilor, Lumea Spirituală și Lumea Terestră. Altfel spus părțile componente ale ființei umane se întrepatrund, se cuprind, se suprapun parțial ori total.
„Tot ce se află în om este, în parte, de natură cunoscătoare, în parte simțitoare, în parte voitoare. Iar ceea ce este cunoscător, este în principal cunoscător, dar și simțitor și voitor, ceea ce este simțitor, este în principal simțitor, dar și cunoscător și voitor, și tot astfel este cu partea voitoare.” R. Steiner – Antropologia ca bază a pedagogiei.
Viața noastră trupească se manifestă prin activitatea sistemului nervos și creier, activitatea sistemelor ritmice: respirație, circulație, umori, schelet, iar activitatea metabolică se manifestă prin funcționarea organelor.
Important este să sesizăm corelațiile dintre cele trei părți ale omului și formele lor de materializare. Starea de veghe se leagă de gândire, sistemul nervos și creier, starea de vis se leagă de simțire și sistemul ritmic, activitatea sufletesc-spiritualului din timpul somnului, se leagă de voință și sfera metabolică. Aceste conexiuni sunt foarte importante pentru întreaga existență a omului, dar ne interesează aici din punctul de vedere al educației.
Educația sănătoasă are ca fundament aceste adevăruri și educă în funcție de vârsta copilului, prin metode sănătoase toate cele trei părți ale ființei omenești: trup, suflet, spirit.
Abordării copilului ca ființă spirituală și tripartiția ființei omenești ca fundament al educației, li se adaugă principiile educației sănătoase, cunoașterea și armonizarea temperamentelor și exersarea, nuanțarea, dezvoltarea și cultivarea adecvată a celor 12 simțuri.
Facebook Comments