Furtuna din capul meu – trăind, muncind și zâmbind prin 24 de ani de migrenă

Oamenii cred adesea că o migrenă este doar o durere de cap. Nu este. Este un eveniment neurologic complex — o furtună care îți zguduie mintea, îți distorsionează simțurile și îți îndoaie realitatea pentru ore sau chiar zile.

Nu poate fi evitată simplu, bând mai multă apă sau renunțând la ciocolată, și nici tratată ușor cu calmante banale.Avem nevoie de o mai bună înțelegere!
Trăiesc cu migrene de 24 de ani. Și, deși am învățat să supraviețuiesc cu ele, ultimii zece au fost nemiloși. Nu doar din cauza durerii, ci și din cauza auralor și a simptomelor de prodrom care apar cu mult înainte ca durerea propriu-zisă să înceapă.

🧩 Mulți oameni cred că aura înseamnă doar linii aievea în zigzag sau lumini care clipesc — și da, aceea este o formă (aura vizuală), dar există atât de multe altele.

Haide să ți le explic, așa cum am ajuns eu să le înțeleg după ani de trăit în această lume stranie și imprevizibilă a furtunilor neurologice.

💫 Ce sunt aura și prodromul?

Înainte să vorbim despre simptome, e important să înțelegem diferența dintre ele:

• Aura apare cu puțin înainte de migrenă — de obicei cu între 5 și 60 de minute înainte ca durerea să înceapă. Este cauzată de modificări temporare ale activității cerebrale și ale fluxului sanguin, care afectează vederea, simțurile, limbajul și controlul motor.
• Prodromul apare mult mai devreme — uneori cu 1 până la 3 zile înainte ca migrena să lovească. Este modul subtil al corpului de a te avertiza că o furtună se formează adânc în creier.
  Poți avea și aură, și prodrom — nu se exclud reciproc.
  Când apare aura, nu mai sunt niciodată surprinsă. Pentru că, undeva adânc în mine, știam deja că urmează o migrenă. Corpul meu îmi spune mereu primul, cu mult înainte ca mintea mea să priceapă.

👁 Aure vizuale și retiniene (adesea combinate)

Mulți le confundă, dar nu sunt același lucru — deși pot apărea împreună.

• Aura vizuală afectează ambii ochi și este cauzată de modificări în cortexul vizual al creierului. Poți vedea lumini care pâlpâie, linii în zigzag, pete negre, efecte sclipitoare sau „valuri de căldură”, ori culori care se amestecă. Uneori formele se deformează, alteori camera pare că „respiră”.
• Aura retiniană afectează un singur ochi — prin pete negre temporare, pierdere parțială sau completă a vederii, ori lumini intermitente, cauzate de scăderea fluxului sanguin la nivelul retinei.
  În cazul meu, ele se contopesc — lumea devine încețoșată, se estompează pe o parte, în timp ce umbre fantomatice dansează la marginea câmpului vizual.
  Când încep să văd muște inexistente sau umbre care se mișcă în colțul ochiului, știu: e momentul pentru medicamente — furtuna se apropie.

🌡 Aure senzoriale și fizice

Acestea sunt cele mai greu de explicat, pentru că îți transformă propriul corp într-un loc străin.
Apar furnicături — ca niște ace fine — sau amorțeala care se întinde pe față, buze sau limbă. Uneori pielea pare a avea o temperatură greșită, nepotrivită.
Alteori simt că pielea mi s-a strâns pe mine, că e rigidă și sufocantă — ca o cămașă de forță vie pe care aș vrea să o dau jos, doar ca să pot respira din nou.
Corpu-mi trimite uneori unde de șoc — impulsuri electrice rapide pe sub piele, ca o descărcare invizibilă de electricitate statică. Apare pielea de găină dureroasă și apoi unul dintre cele două potențiale finaluri: fie senzația că pielea e prea strânsă ca s-o mai pot suporta, fie o descărcare emoțională puternică — lacrimi, hipersensibilitate, nevoia de plâns. Nu e tristețe — e sistemul nervos care plânge.
Apoi apare aura de presiune — o coroană invizibilă, grea, care îmi apasă capul, strângându-l tot mai tare. Încă nu e durere, dar e un avertisment clar: creierul îmi spune că furtuna e la câteva secunde distanță.
Și apoi, cea mai ciudată dintre toate: sindromul Alice în Țara Minunilor. Simt că m-am micșorat în interiorul propriului corp. Văd ce face corpul meu, dar nu mai sunt conectată — e ca și cum l-aș pilota de undeva, din interiorul unei carcase uriașe.

🧠 Aura de vorbire și limbaj (aura afazică)

Aceasta este crudă. Cuvintele dispar. Știu ce vreau să spun, dar nu-mi găsesc cuvintele — sau ies greșit, încurcate, încetinite.
Uneori mi se întâmplă la lucru și văd confuzia din ochii oamenilor. Glumesc: „Creierul meu nu mai funcționează, iar gura mea nu e conectată la el încă.”
Dar, în interior, e înspăimântător. În acele momente, simt ca și cum mi s-ar fi șters întreaga memorie. Nu mai pot vorbi în niciuna dintre limbile pe care le știu — le încurc, le amestec în aceeași propoziție sau le uit complet.
E ca și cum dicționarul creierului meu ar fi fost scos din priză.

⚡ Aura motorie (migrenă hemiplegică)

Aceasta este, de departe, cea mai înfricoșătoare. Migrena hemiplegică imită un accident vascular cerebral — cauzând slăbiciune, amorțeală sau paralizie temporară pe o parte a corpului.
Totul poate începe cu o senzație de greutate într-un braț sau picior — ca și cum s-ar umple cu nisip.
Mâna mi se deschide brusc, scap obiectul pe care îl țin și îl văd căzând, neputincioasă, în timp ce creierul îmi spune că încă îl țin strâns.
Uneori brațul sau piciorul nu mai răspund sau fața mi se lasă ușor pe o parte. Vorbirea devine neclară. Coordonarea dispare.
Prima dată am crezut sincer că fac un AVC.
Chiar și acum, știind că e „doar o migrenă”, frica nu dispare.
Episodul poate dura de la câteva minute până la ore întregi. După, mă simt epuizată, ca și cum fiecare neuron din acea jumătate de creier ar fi alergat un maraton.
Unii oameni trec prin asta fără durere, doar cu paralizie și confuzie. Alții, ca mine, le au pe amândouă.

🎢 Aura de trunchi cerebral (migrenă bazilară)

Când aceasta lovește, totul se învârte. Vertij, vedere dublă, țiuit în urechi, vorbire îngreunată. Îmi pierd echilibrul complet.
Când se combină cu aura de vorbire, par perfect normală — dar nu pot articula o propoziție coerentă.
Am văzut privirile celor din jur — ca și cum ar crede că sunt beată. 😞 Sau confuză. 🤪 Sau amândouă. Dar nu e asta — e creierul meu care încearcă să trimită semnale prin ceață.

👃 Aura olfactivă (mirosuri fantomă)

Una dintre cele mai bizare și intime forme. Uneori simt mirosuri care nu există — lemn ars, fum, parfum… sau ceva mult mai înspăimântător: mirosul de cancer. Este același miros pe care îl țin minte de la bunica mea, când lupta cu cancerul mamar — un miros metalic, amar, de țesut care se descompune. Când îl simt, e ca și cum creierul meu retrăiește durerea și pierderea.
Alteori, mirosurile reale devin insuportabile — detergenți, parfumuri, gaze de eșapament.
Nu e doar sensibilitate, ci distorsiune. Mirosul devine aura, declanșatorul sau amândouă. Simt mirosuri pe care alții nu le percep, ca o avertizare invizibilă: „Migrena a început să șoptească.”

💧 Simptomele de prodrom (1–3 zile înainte de migrenă)

Prodromul este preludiul tăcut — vuietul slab dinaintea tunetului. Mulți îl confundă cu oboseala, stresul sau schimbările de dispoziție, dar pentru mine e semnalul corpului că furtuna se pregătește.
🧠 Cognitive și emoționale:

• Confuzie, „ceață” mentală, uitare.
• Dificultăți de concentrare sau găsire a cuvintelor.
• Schimbări bruște de dispoziție — anxietate, iritabilitate, tristețe sau euforie.
• Senzația de detașare, de „nu sunt eu”.
• Hipersensibilitate emoțională — totul devine copleșitor.
  💪 Fizice:
• Oboseală persistentă, slăbiciune, senzație de greutate.
• Căscat repetitiv — creierul caută oxigen.
• Retenție de apă — mâini, față, picioare umflate.
• Înțepenire în gât și umeri, de parcă corpul s-ar pregăti de impact.
• Sensibilitate la lumină, sunet și miros (chiar înainte de aură).
• Tulburări digestive — greață, balonare, constipație sau foame bruscă.
• Schimbări de temperatură — bufeuri sau frisoane.
• Sete intensă.
• Furnicături în scalp sau membre.
• Lipsă de coordonare, stângăcie.
• Presiune în urechi sau senzație de plenitudine în cap.
  🍫 Comportamentale și senzoriale:
• Pofte pentru alimente dulci, sărate sau bogate în carbohidrați — sau, din contră, pierderea apetitului.
• Neliniște, agitație, nevoie de mișcare.
• Tulburări de somn.
• Simțuri ascuțite — lumina pare mai strălucitoare, sunetele mai puternice.
• Gust metalic sau amar.
• Modificări urinare — fie prea frecvent, fie retenție.
• Vedere ușor încețoșată, „gri”, înainte de apariția aurei.
  Prodromul este creierul care șoptește: „Pregătește-te.” Poate că nu-l aud mereu, dar corpul meu știe deja că furtuna se apropie.

🌧 Când totul lovește

Uneori începe în somn — o durere adâncă în spatele ochiului sau în maxilar mă trezește brusc. Alteori dimineața. Alteori, în mijlocul zilei.
Fiecare migrenă e diferită, iar imprevizibilitatea ei e partea cea mai grea.
Medicamentele mă ajută cu durerea, dar rar cu restul — aura, ceața, haosul senzorial. Și uneori, tocmai acelea sunt cele mai grele părți.
💬 Dacă ceva din toate acestea ți se pare familiar — nu îți imaginezi. Migrena nu este „doar o durere de cap”. Este o experiență neurologică completă, care atinge fiecare simț, emoție și sistem al corpului.
Cu cât învățăm mai bine să recunoaștem aceste semnale timpurii, cu atât ne putem proteja mai bine înainte ca furtuna să lovească cu adevărat.
🌻 Migrena nu este slăbiciune — este supraviețuire cu fulgere în interiorul craniului.
Fiecare zi fără durere este un mic miracol.
Și fiecare persoană care trăiește cu migrenă merită să fie văzută nu ca fragilă, ci ca remarcabil de rezilientă.
✨ Te rog, împărtășește-ți experiența. Cu cât vorbim mai mult, cu atât înțelegem mai bine.
Și cu atât mai puțin ne simțim singuri.