Leadership cu nerv, nu cu plastilină. De ce a avea valori personale reale nu dă bine în bio, dar contează în viață

Am dat peste o postare pe Facebook târziu în noapte. Genul de postare care te face să oftezi lung, dar nu suficient de tare încât să mai ai energie pentru un comentariu inteligent. Așa că am închis telefonul, am decis să fiu un adult funcțional și m-am culcat.

Dimineața, când alarma a sunat agresiv, visam că eram într-un program de leadership. Da, din ăla clasic: oameni serioși, notițe cu carioca pastel, mult dat din cap și expresii precum „mindset de creștere” și „impact autentic” aruncate strategic în aer. Atmosferă.

Și apoi, inevitabil, momentul-cheie: „Hai să vorbim despre valori.” Brusc, liniște. Sau, mai corect spus, haos interior colectiv. Exact genul de tăcere din care știi că urmează fie un discurs memorat, fie o criză existențială neașteptată.

Unii și-au recitat valorile ca pe ingredientele de pe eticheta unui granola bar bio: „Respect, compasiune, autenticitate, inovație, sustenabilitate, colaborare, succes, echilibru, blândețe, empatie, zen, cacao pudră…” Nu se mai opreau. La un moment dat cred că cineva a spus și “brioșe”.

Alții au căzut pe gânduri de parcă tocmai le spusese cineva că sunt concediați. Genul de reacție: „Cum adică… să-mi definesc valorile? Dar eu doar vin la birou…”

Ei, și atunci când m-am trezit, cu creierul între TEDx și TED-nope, am avut o revelație: toată lumea vrea să pară lider; foarte puțini vor să se și poarte ca unul. Și aproape nimeni nu știe ce crede, înainte să dea un search pe Google: „top 10 valori personale”.

Am avut o reacție între amuzament și tristețe. M-am gândit la ce zicea Felicia în postarea ei: dacă le-ar propune unor astfel de oameni să meargă la un workshop doar despre valori, sigur i-ar spune că n-au timp. Și totuși, când sunt forțați să se uite acolo, în miezul identității, rămân blocați. De ce? Pentru că nu e comod să vezi cât de puțin ți-ai clarificat de fapt cine ești, dincolo de KPI-uri și diplome.

Așa că, în semn de protest ironic față de leadershipul-flanelă, m-am apucat să-mi fac propria listă de valori autentice pentru mine, așa cum mă vreau, femeie lider. Nu perfecțiune. Nu PR. Doar lucruri care dor uneori și care cer mai mult decât un post inspirational.

Gânduri

Înainte de listă, câteva lucruri pe care aș fi vrut să mi le spună cineva mai devreme. Sau pe care le-am învățat pe pielea mea.

• Leadershipul autentic începe când n-ai chef să impresionezi pe nimeni.

În momentul în care renunți la a plăcea tuturor, începi, ironic, să contezi cu adevărat. Liderii reali nu sunt cei mai aplaudați din sală, ci cei care pot suporta liniștea după ce spun ceva incomod.

• Adevărata valoare a unei valori e cât de des te încurcă atunci când trebuie să iei o decizie.

Dacă nu te costă nimic, nu e valoare, e decor. Dacă nu te obligă să pierzi ceva – o oportunitate, un avantaj, o validare – e doar branding personal bine lustruit.

• Dacă e ușor, e marketing. Dacă e greu, e real.

Valorile adevărate nu arată bine pe slide-uri. Arată prost în ședințe tensionate și și mai prost în momentele în care ți-ar fi mult mai simplu să taci.

• Cele mai reale valori sunt alea care te enervează când nu le respecți.

Nu cele care te fac mândră, ci cele care te apasă. Alea care îți dau senzația de „nu sunt eu” când le trădezi, chiar dacă nimeni altcineva nu observă.

• Valorile nu sunt ce spui că ai, ci ce nu ești dispusă să negociezi.

Tot restul sunt preferințe. Frumos ambalate, dar flexibile până la dispariție.

• O valoare adevărată te va pune, mai devreme sau mai târziu, în conflict cu sistemul.

Cu cultura organizațională, cu așteptările, cu status quo-ul. Dacă nu deranjează nimic, probabil n-a existat niciodată.

• Când trebuie să alegi între a fi coerentă și a fi confortabilă, valorile tale adevărate se dau de gol.

Și, de obicei, momentul nu vine într-un workshop, ci într-o zi banală, obosită, când nimeni nu se uită atent.

• Valorile nu sunt despre cine vrei să fii. Sunt despre cine ești când nu te vede nimeni.

Restul e storytelling. Bun pentru LinkedIn. Inutil pentru viață.

De ce nu e doar o impresie personală

Dacă tot ce-ai citit până aici pare „doar o reflecție subiectivă”, vestea proastă (sau bună) e că datele confirmă exact același lucru. Nu, nu suntem prea sensibile. Nu, nu „ne complicăm inutil”. Și nu, problema nu e lipsa de ambiție.

Studiile din ultimii ani arată consecvent că femeile sunt la fel de motivate ca bărbații, dar mult mai puțin susținute pe drumul spre leadership. Raportul Women in the Workplace 2023 (McKinsey & LeanIn.Org) arată că femeile sunt subreprezentate la fiecare nivel al pipeline-ului corporativ, mai ales în pozițiile de decizie, și că „broken rung”-ul de la primul pas spre management continuă să le blocheze accesul. Cu alte cuvinte: nu e lipsă de potențial, e lipsă de sprijin real.

La nivel global, Deloitte – Women @ Work: A Global Outlook (2024) confirmă aceeași poveste, spusă pe mai multe continente: stres mai mare, mai puțină flexibilitate reală, mai puțin sentiment de control asupra propriei cariere. Iar când nu vezi un drum clar înainte, e firesc să începi să te întrebi dacă merită costul.

Într-un astfel de context, valorile nu mai sunt un exercițiu de branding personal. Devin un mecanism de supraviețuire. Fără valori clare, ajungi să te mulezi pe sisteme care nu sunt construite pentru tine. Cu valori clare, poate nu câștigi toate bătăliile, dar măcar știi de ce lupți — și ce nu mai ești dispusă să negociezi.

De aici începe lista mea. Nu ca soluție universală. Ci ca formă de poziționare.

Lista mea de 8 valori personale

Nu sunt „valorile ideale ale unei femei lider”. Nu sunt universale, nu sunt obligatorii și sigur nu sunt menite să dea bine într-o prezentare de board. Sunt valorile pe care le-am ales tocmai pentru că nu sunt comode. Pentru că m-au pus în situații dificile. Pentru că m-au obligat să pierd ceva ca să nu mă pierd pe mine.

Nu le-am extras dintr-un exercițiu de coaching cu muzică ambientală. Le-am adunat din decizii reale, din momente în care ar fi fost mai simplu să tac, să mă conformez sau să „joc frumos”. Nu sunt perfecte. Sunt funcționale. Și, mai ales, sunt ale mele.

1. Autonomie

Vreau să decid pentru mine. Nu să „mi se permită” să decid. Nu să aștept consensul de pe grupul de WhatsApp al departamentului.

(Subtitlu emoțional: Nu sunt aici să cer voie.)

2. Demnitate

Să nu mă vând pentru aplauze sau tăcere. Să nu fiu pe plac doar ca să fiu invitată la masă. Dacă n-avem masă, aduc eu una. Plină.

(Nu înseamnă să fiu dură. Înseamnă să fiu întreagă.)

3. Claritate

Spun ce gândesc. Fără ocoluri. Fără să traduc în limbaj corporatist ca să nu par „agresivă”. Nu mă ajută să fiu înțeleasă doar în PowerPoint.

(PS: claritate nu e același lucru cu “agresivitate”, în caz că te întrebă cineva de la HR.)

4. Impact

Vreau să conteze că am fost aici. Nu să trec „discret” și „elegant”, ca să nu deranjez ritmurile bărbaților mai vocali.

(Gen: după mine, nu pot rămâne doar statistici și o poză cu mine ținând un microfon.)

5. Vulnerabilitate Conștientă

Curajul de a spune „nu știu” și „am greșit”, fără să simt că mi-am pierdut autoritatea. Pentru că o lideră reală nu e robot. Și da, uneori plânge în baie. Apoi iese și ia decizii.

(Asta nu apare în cursurile de leadership pentru bărbați. Ciudat, nu?)

6. Autenticitate

Fără mască. Fără versiunea “safe for corporate”. Doar eu. Cu voce, umor, oboseală, idei bune și replici prea directe.

(Să nu uit cine sunt când încep să primesc tot mai multe “felicitări” formale.)

7. Echilibru

Între muncă și viață. Între mine și lume. Între a da totul și a-mi păstra ceva și pentru mine. N-am venit aici să ard, ci să dureze.

(Valoarea asta cere multă luptă interioară. Și adesea nu iese la poză.)

8. Solidaritate

Nu vreau să fiu „singura femeie din board”. Vreau să nu mai fim singure. Vreau să susțin, nu doar să urc. Vreau să întind mâna și când nimeni nu cere.

(Spoiler: nu te ridici singură. Și nici nu vrei.)

Valori personale în leadership feminin? Există așa ceva?

Valori personale în leadership feminin? Există așa ceva? Sau ni se cere, de fapt, să ne adaptăm permanent la sisteme care nu ne-au fost gândite?

Leadershipul feminin autentic nu e despre a fi “model”. E despre a te prezenta întreagă. Cu voce. Cu nerv. Cu imperfecțiuni. Fără plastilină.

Așa că data viitoare când cineva mă întreabă care sunt valorile mele, sigur nu voi recita din Google Top 25. O să trag o gură de aer, mă voi privi în interior ca într-o oglindă și le voi spune pe cele care mă dor când nu le respect.

Până atunci, eu mi-am pus posterul în ramă. Cu roșu, negru și bolturi de fulger. Să nu uit cine sunt, nici când lumea vrea să mă modeleze altfel. Plastilina e comodă. Dar n-a condus niciodată nimic important.

Despre rapoartele amintite mai sus:

• Women in the Workplace 2023 — raportul complet de la McKinsey & LeanIn.Org – studiul anual cel mai amplu despre femei în corporațiile din America de Nord, realizat de McKinsey & Company împreună cu LeanIn.Org, și oferă date detaliate despre reprezentarea femeilor în poziții de conducere, barierele întâmpinate și diferitele niveluri ale carierei.
• Deloitte – Women @ Work: A Global Outlook (2024) – o analiză globală a experiențelor femeilor la locul de muncă în mai multe țări, inclusiv date despre stres, flexibilitate și echilibru muncă‑viață.