10 mituri despre migrenă pe care le cred chiar și oamenii care suferă de ea
Prima oară am crezut că fac AVC. Privind în urmă, îmi dau seama cât de absurd sună această afirmație pentru cineva care nu a trecut niciodată printr-o migrenă cu simptome neurologice. Dar în momentul acela nu mi s-a părut deloc absurd. Mi s-a părut singura explicație logică.
- Mi s-a făcut un CT. Rezultatul a venit fără surprize pentru medici și cu foarte multe surprize pentru mine: nu exista nimic în neregulă. Nicio hemoragie. Niciun accident vascular cerebral. Nicio explicație dramatică pentru ceea ce trăisem.
- Mitul 10: Între atacuri, totul revine perfect la normal: Durerea poate fi partea cea mai vizibilă a migrenei. Dar nu este întotdeauna partea care durează cel mai mult.
- Din jurnalul unei suferinde de migrenă: Nu, migrena nu este doar o durere de cap: Prima dată când am avut o migrenă hemiplegică am fost convinsă că fac AVC.
- Bibliografie: Acest articol a fost documentat folosind surse medicale și organizații recunoscute internațional în domeniul neurologiei și al migrenei.
Câțiva ani mai târziu aveam să descopăr că nu eram nici pe departe singura persoană care trăise această experiență. Aproape un miliard de oameni din lume suferă de migrenă, însă puține afecțiuni sunt atât de răspândite și, în același timp, atât de puțin înțelese. În ciuda progreselor din neurologie și a numeroaselor informații disponibile astăzi, migrena continuă să fie redusă, în imaginarul colectiv, la imaginea unei persoane care stă într-o cameră întunecată și încearcă să scape de o durere de cap puternică.
Realitatea este însă mult mai complexă.
Pentru unii oameni, migrena înseamnă într-adevăr durere. Pentru alții, înseamnă vedere încețoșată, pete oarbe, amețeli, vertij, greață, sensibilitate extremă la lumină și sunet sau o oboseală atât de profundă încât până și cele mai simple activități devin dificile. Uneori înseamnă cuvinte care dispar exact când ai nevoie de ele, senzația că mintea funcționează cu întârziere sau impresia că lumea din jur și-a pierdut brusc claritatea.
În cazul meu, au existat momente în care am scăpat obiecte din mână fără să înțeleg imediat ce se întâmplase. Au existat situații în care imaginea din fața mea a început să se defocalizeze în timp ce conduceam, asemenea unui aparat foto vechi care caută disperat focalizarea și nu reușește să o găsească. Și au existat clipe în care m-am întrebat, cu o teamă foarte reală, dacă simptomele pe care le trăiam erau cauzate de migrenă sau de ceva mult mai grav.
De-a lungul anilor, am descoperit că multe dintre lucrurile pe care le credeam despre migrenă erau greșite. Unele erau mituri pe care le auzisem de la alții și le acceptasem fără să le pun la îndoială. Altele proveneau din propria mea nevoie de a găsi explicații simple pentru o boală care rareori este simplă. Tocmai de aceea am adunat în acest articol zece dintre cele mai răspândite mituri despre migrenă, inclusiv câteva pe care le-am crezut și eu la un moment dat, și le-am confruntat cu ceea ce știm astăzi din neurologie și din experiența reală a celor care trăiesc cu această afecțiune.
Mitul 1: Migrena este doar o durere de cap
Realitate
Dacă ar fi să aleg un singur mit pe care mi-aș dori să îl văd dispărând, acesta ar fi. Ideea că migrena este doar o durere de cap a făcut probabil mai mult rău decât orice altă concepție greșită legată de această boală.
În realitate, migrena este o afecțiune neurologică complexă, recunoscută ca atare de International Headache Society și inclusă în Clasificarea Internațională a Tulburărilor de Cefalee (ICHD-3). Durerea de cap este doar unul dintre simptomele posibile și, uneori, nici măcar nu este cel mai deranjant.
Pentru multe persoane, atacul migrenos începe cu ore sau chiar zile înainte de apariția durerii. Pot apărea oboseala inexplicabilă, dificultățile de concentrare, schimbările de dispoziție, poftele alimentare sau senzația aceea ciudată că ceva nu este în regulă, deși nu poți spune exact ce. Această etapă poartă numele de prodrom și reprezintă primul semn că sistemul nervos începe să intre într-un episod migrenos.
Apoi pot apărea simptome precum greața, sensibilitatea la lumină, sensibilitatea la sunet, amețelile, tulburările de vedere, dificultățile de vorbire sau chiar simptome neurologice care pot speria suficient de mult încât să te facă să te gândești la un AVC. Pentru unele persoane, aceste manifestări sunt mai invalidante decât durerea propriu-zisă.
După ce atacul pare să fi trecut, mulți pacienți descoperă că nu se simt deloc „ca noi”. Există o perioadă numită postdrom, descrisă adesea ca o mahmureală migrenoasă, în care pot persista oboseala, dificultățile cognitive, sensibilitatea crescută și senzația de epuizare.
Poate tocmai de aceea migrena este una dintre principalele cauze de dizabilitate la nivel mondial pentru persoanele sub 50 de ani. Nu pentru că provoacă doar durere, ci pentru că poate afecta simultan vederea, echilibrul, atenția, memoria, limbajul și capacitatea de a funcționa normal.
Reducerea migrenei la o simplă durere de cap este ca și cum ai spune că un aisberg este doar partea pe care o vezi la suprafața apei. Durerea este reală, dar reprezintă doar o fracțiune din ceea ce se întâmplă cu adevărat în creierul unei persoane care trăiește cu migrenă.
Mitul 2: Toată lumea are migrene
Realitate
Dacă ai migrenă de suficient de mult timp, probabil ai auzit măcar o dată replica: „Și eu mai am migrene din când în când.” De cele mai multe ori, persoana care o spune nu are intenții rele. În realitate, încearcă să își exprime empatia și să găsească un punct comun. Problema este că, în foarte multe cazuri, ceea ce descrie nu este migrenă, ci o durere de cap obișnuită.
Confuzia este atât de răspândită încât a devenit unul dintre cele mai persistente mituri legate de această afecțiune. Migrena nu este sinonimă cu orice durere de cap puternică, așa cum nici febra nu este sinonimă cu orice boală infecțioasă. Este o afecțiune neurologică distinctă, cu criterii clare de diagnostic și cu manifestări care depășesc cu mult simpla durere.
La nivel mondial, se estimează că între 12 și 15% din populație trăiește cu migrenă. Cu alte cuvinte, aproximativ una din șapte persoane este afectată. Este un număr uriaș, suficient cât să facă migrena una dintre cele mai frecvente boli neurologice din lume, dar este departe de ideea că „toată lumea are migrene”.
Mai mult decât atât, nu toate migrenele arată la fel. Unele persoane experimentează atacuri rare, poate de câteva ori pe an. Altele au migrenă episodică, cu câteva zile afectate în fiecare lună. Există și persoane care trăiesc cu migrenă cronică și care petrec mai multe zile cu simptome decât fără. În aceeași categorie intră migrena cu aură, migrena fără aură, migrena vestibulară, migrena hemiplegică și alte forme mai puțin cunoscute, fiecare cu propriile particularități.
Probabil că una dintre cele mai mari probleme create de acest mit este minimizarea experienței celor afectați. Dacă plecăm de la ideea că toată lumea are migrene, ajungem foarte ușor la concluzia că toată lumea ar trebui să se descurce la fel de bine cu ele. Numai că realitatea este mult mai nuanțată. Există o diferență enormă între o durere de cap care trece cu un pahar de apă și câteva ore de odihnă și o afecțiune neurologică ce îți poate afecta vederea, echilibrul, limbajul, capacitatea de concentrare și întreaga desfășurare a unei zile.
Poate că un mod mai corect de a privi lucrurile ar fi acesta: multe persoane au dureri de cap. Unele persoane au migrenă. Iar diferența dintre cele două este mult mai mare decât pare la prima vedere.
Mitul 3: Dacă pot funcționa, nu este atât de grav
Realitate
Unul dintre cele mai înșelătoare lucruri despre migrenă este că nu arată întotdeauna așa cum se așteaptă ceilalți. În imaginația colectivă, persoana cu migrenă este întinsă într-o cameră întunecată, incapabilă să facă orice. Deși această imagine este uneori reală, ea reprezintă doar o parte din poveste.
Mulți oameni cu migrenă continuă să meargă la serviciu, să participe la ședințe, să își ducă copiii la școală, să gătească, să conducă și să își îndeplinească responsabilitățile chiar și atunci când organismul le transmite că ar avea nevoie de odihnă. Nu pentru că simptomele sunt ușoare, ci pentru că viața nu pune întotdeauna pauză atunci când apare o migrenă.
Există o tendință periculoasă de a măsura severitatea unei boli exclusiv prin capacitatea unei persoane de a funcționa. Dacă cineva reușește să își facă treaba, presupunem că nu este atât de rău. Dacă zâmbește, presupunem că se simte bine. Dacă participă la o întâlnire, presupunem că nu are probleme serioase. În realitate, multe persoane dezvoltă strategii impresionante de adaptare și continuă să funcționeze în ciuda simptomelor, nu datorită absenței lor.
Migrena este una dintre afecțiunile care ilustrează perfect această diferență dintre ceea ce se vede și ceea ce se trăiește. O persoană poate părea perfect normală în exterior și, în același timp, să lupte cu greață, amețeli, sensibilitate la lumină, tulburări de vedere sau o oboseală care îi consumă fiecare gram de energie.
De-a lungul timpului, multe persoane cu migrenă devin experte în a ascunde cât de rău se simt. Nu pentru că își doresc acest lucru, ci pentru că au învățat că explicațiile repetate sunt obositoare și rareori schimbă percepțiile celor din jur. Așa apare paradoxul: cu cât te descurci mai bine în timpul unui atac, cu atât este mai probabil ca ceilalți să creadă că nu este atât de grav.
Adevărul este că funcționalitatea și suferința nu se exclud reciproc. Faptul că cineva reușește să își continue ziua nu înseamnă că simptomele sunt ușoare. Uneori înseamnă doar că a devenit foarte bun la a supraviețui lor.
Mitul 4: Migrena apare doar din cauza stresului
Realitate
Dacă ar exista un clasament al celor mai populare explicații pentru migrenă, stresul ar ocupa probabil primul loc. De fiecare dată când cineva află că suferi de migrenă, este aproape inevitabil să apară întrebarea: „Ai fost stresată în ultima perioadă?”
Întrebarea nu este complet greșită. Stresul poate juca un rol important în apariția unui atac migrenos. Problema apare atunci când transformăm un posibil factor declanșator în explicația completă a unei boli neurologice complexe.
Migrena nu este cauzată de stres. Dacă ar fi așa, aproape toți oamenii care trec prin perioade dificile ar dezvolta migrene. În realitate, milioane de persoane trăiesc zilnic cu niveluri ridicate de stres fără să experimenteze niciodată un atac migrenos. Pe de altă parte, multe persoane cu migrenă pot avea atacuri și în perioade liniștite, fericite și aparent lipsite de presiune.
Neurologii folosesc adesea conceptul de „prag migrenos”. Fiecare persoană are un anumit nivel de toleranță al sistemului nervos. În cazul celor predispuși la migrenă, diferiți factori se pot acumula și pot coborî acest prag până în punctul în care apare un atac. Stresul este doar unul dintre acești factori. Alături de el pot exista lipsa somnului, schimbările hormonale, deshidratarea, anumite alimente, modificările meteorologice, lumina puternică, suprasolicitarea senzorială sau chiar schimbările de rutină.
Paradoxal, uneori atacul nu apare în timpul perioadei stresante, ci imediat după. Mulți pacienți observă că migrena apare în prima zi de concediu, după finalizarea unui proiect important sau într-un weekend în care, teoretic, ar trebui să se relaxeze. Acest fenomen este atât de frecvent încât are chiar și un nume neoficial: „migrena de weekend”.
Reducerea migrenei la stres este problematică și dintr-un alt motiv. Ea transmite subtil ideea că persoana afectată ar putea evita atacurile dacă ar fi mai calmă, mai organizată sau mai puțin anxioasă. Din păcate, lucrurile nu funcționează atât de simplu. Gestionarea stresului poate fi o componentă importantă a managementului migrenei, dar nu reprezintă o soluție universală și nici explicația completă a bolii.
Adevărul este că migrena începe în creier, nu în agenda încărcată. Stresul poate aprinde fitilul, dar nu este explozibilul.
Mitul 5: Migrena este o problemă psihologică sau psihiatrică
Realitate
Acest mit este vechi, persistent și surprinzător de rezistent la dovezile științifice. De-a lungul timpului, persoanele cu migrenă au fost descrise ca fiind prea emotive, prea sensibile, prea anxioase sau incapabile să gestioneze presiunile vieții. Chiar și astăzi, unii oameni continuă să creadă că migrena este, în esență, o problemă psihologică mascată în simptome fizice.
Neurologia modernă spune însă altceva. Migrena este recunoscută la nivel internațional drept o afecțiune neurologică. Ea implică modificări complexe ale activității cerebrale, ale sistemului trigeminal, ale neurotransmițătorilor și ale modului în care creierul procesează informațiile senzoriale. Simptomele nu apar pentru că o persoană este mai slabă psihic, mai emotivă sau mai puțin rezistentă la stres. Ele apar pentru că sistemul nervos funcționează diferit.
Este adevărat că există o legătură între migrenă și anumite afecțiuni precum anxietatea sau depresia. Totuși, asocierea nu înseamnă cauzalitate. Faptul că două condiții apar frecvent împreună nu înseamnă că una o provoacă pe cealaltă. De altfel, nu este greu de înțeles de ce o persoană care trăiește ani întregi cu durere, incertitudine și limitări poate dezvolta și probleme emoționale.
Există însă un pericol real atunci când migrena este considerată o problemă psihologică. Pacienții încep să se îndoiască de propriile simptome. Se simt vinovați pentru atacurile lor. Amână consulturile medicale sau evită să ceară ajutor pentru că li s-a spus că „totul este în capul lor”.
Într-un anumit sens, afirmația este adevărată. Totul este în cap. Dar în creier, nu în imaginație. Diferența este enormă.
Nimeni nu i-ar spune unei persoane cu epilepsie că are nevoie doar să gândească mai pozitiv. Nimeni nu i-ar spune unei persoane cu boala Parkinson că simptomele sale sunt rezultatul unei atitudini greșite. Migrena merită aceeași înțelegere și aceeași recunoaștere ca orice altă afecțiune neurologică.
Poate că cel mai important lucru pe care îl putem învăța este acesta: simptomele migrenei sunt reale, chiar și atunci când nu se văd. Iar faptul că o boală afectează creierul nu înseamnă că este imaginară.
Mitul 6: Copiii nu fac migrene
Realitate
Pentru mulți oameni, migrena este asociată automat cu viața de adult. Ne imaginăm persoane care jonglează cu responsabilități, stres, lipsă de somn și facturi, iar ideea că un copil ar putea avea migrenă pare, la prima vedere, improbabilă. Totuși, neurologii știu de mult timp că migrena nu ține cont de vârstă și poate apărea chiar din copilărie.
Problema este că la copii migrena nu arată întotdeauna așa cum ne așteptăm. Un copil nu va spune neapărat că simte o durere pulsatilă pe o anumită parte a capului. Uneori va spune doar că îl doare burta, că îi este rău, că îl deranjează lumina sau că vrea să stea întins într-o cameră liniștită. Alteori poate deveni brusc palid, iritabil sau neobișnuit de obosit.
Există chiar și sindroame specifice copilăriei considerate de specialiști drept rude apropiate ale migrenei. Răul de mișcare pronunțat, anumite episoade recurente de amețeală, durerile abdominale recurente sau vărsăturile ciclice pot reprezenta, în unele cazuri, manifestări timpurii ale unei predispoziții migrenoase.
Mulți adulți diagnosticați astăzi cu migrenă își amintesc, privind în urmă, că primele semne existau încă din copilărie. Doar că nimeni nu le-a recunoscut atunci. Erau considerați mai sensibili, mai mofturoși sau mai predispuși la rău de mașină decât ceilalți copii.
Poate că unul dintre motivele pentru care acest mit persistă este faptul că ne este greu să asociem copilăria cu bolile neurologice. Ne place să credem că cei mici sunt protejați de astfel de probleme. Realitatea este însă că migrena poate începe foarte devreme, iar recunoașterea ei la timp poate face o diferență importantă în viața copilului și a familiei sale.
Mitul 7: Migrena afectează doar femeile
Realitate
Dacă te uiți în jurul tău sau citești statisticile, ai putea fi tentată să crezi că migrena este aproape exclusiv o problemă feminină. Există un sâmbure de adevăr în această percepție: migrena este semnificativ mai frecventă la femei decât la bărbați. După pubertate, femeile sunt afectate de aproximativ trei ori mai des decât bărbații, iar fluctuațiile hormonale joacă un rol important în această diferență.
Dar de aici până la concluzia că migrena este o boală exclusiv feminină este o distanță enormă.
Milioane de bărbați din întreaga lume trăiesc cu migrenă. Mulți dintre ei sunt diagnosticați mai târziu decât femeile tocmai pentru că persistă ideea că migrena este „o problemă a femeilor”. Uneori simptomele lor sunt interpretate greșit sau minimizate, iar alteori chiar ei ezită să ceară ajutor medical pentru că nu se regăsesc în imaginea clasică a pacientului cu migrenă.
Interesant este că înainte de pubertate diferențele dintre fete și băieți sunt mult mai mici. Abia după apariția modificărilor hormonale frecvența migrenei începe să crească semnificativ în rândul femeilor. Acest lucru explică de ce multe paciente observă o legătură între atacurile migrenoase și ciclul menstrual, sarcina, perimenopauza sau menopauza.
Totuși, hormonii reprezintă doar o parte din poveste. Migrena este, înainte de toate, o boală neurologică. Ea nu alege în funcție de gen, profesie, nivel de educație sau stil de viață. Poate afecta orice persoană care are predispoziția biologică necesară pentru dezvoltarea acestei afecțiuni.
Mitul că migrena afectează doar femeile îi face invizibili pe mulți bărbați care trăiesc cu această boală și contribuie la ideea greșită că există un „profil tipic” al pacientului cu migrenă. În realitate, singurul lucru pe care îl au în comun toți pacienții este faptul că sistemul lor nervos funcționează puțin diferit.
Mitul 8: Dacă RMN-ul este normal, nu ai nimic
Realitate
Puține lucruri sunt mai frustrante decât să te confrunți cu simptome reale și invalidante, să faci investigații, iar rezultatele să vină înapoi cu mențiunea: „normal”.
Pentru multe persoane cu migrenă, acesta este momentul în care începe confuzia. Dacă RMN-ul este normal, dacă analizele sunt bune și dacă medicul nu găsește o leziune vizibilă, atunci de ce te simți atât de rău? Unde este problema?
Răspunsul este simplu și, în același timp, greu de acceptat: nu toate bolile lasă urme vizibile pe investigațiile imagistice de rutină.
Migrena este diagnosticată în principal pe baza simptomelor și a istoricului medical, nu pe baza unui RMN. Rolul investigațiilor imagistice este adesea acela de a exclude alte cauze care ar putea explica simptomele, nu de a confirma direct existența migrenei.
Este o diferență importantă. Un RMN normal nu demonstrează că simptomele sunt imaginare. Demonstrează doar că nu există anumite modificări structurale vizibile care să explice ceea ce se întâmplă.
Într-un fel, comparația cu un computer poate fi utilă. Dacă un program funcționează defectuos, problema poate fi în software și nu în componentele fizice. Faptul că hardware-ul arată perfect nu înseamnă că sistemul funcționează impecabil. Migrena este, într-o anumită măsură, o problemă a modului în care creierul procesează informațiile, nu o problemă care trebuie neapărat să apară ca o pată pe o imagine.
Tocmai de aceea multe persoane cu migrenă pleacă de la investigații cu sentimente amestecate. Pe de o parte sunt ușurate că nu există semne ale unei boli grave. Pe de altă parte, rămân cu simptomele și cu senzația că nu au primit un răspuns complet.
Adevărul este că un RMN normal este o veste bună. Dar nu este o dovadă că migrena nu există. Uneori este doar confirmarea faptului că problema trebuie căutată în funcționarea sistemului nervos, nu în structura lui.
Mitul 9: Migrena cronică se poate trata
Realitate
Pentru mulți oameni, diagnosticul de migrenă cronică vine la pachet cu o formă aparte de disperare. După luni sau ani în care au încercat diverse soluții, au schimbat medici, au testat recomandări primite de la prieteni, de pe internet sau din grupuri de suport, ajung adesea să creadă că nu există nimic care să îi poată ajuta cu adevărat.
Este o concluzie de înțeles. Dar este o concluzie greșită. Migrena cronică nu se poate trata, dar se poate ameliora sau readuce la stadiul de migrenă episodică.
Înainte de toate, este important să înțelegem ce înseamnă migrena cronică. Conform criteriilor internaționale, vorbim despre migrenă cronică atunci când o persoană are cel puțin 15 zile de durere de cap pe lună, dintre care minimum 8 au caracteristici migrenoase, pentru o perioadă mai mare de trei luni. Este o afecțiune care afectează aproximativ 1–2% din populație și care poate avea un impact profund asupra vieții profesionale, familiale și sociale.
Tocmai pentru că este o formă severă de boală, s-a dezvoltat și cercetarea în acest domeniu. Astăzi există mai multe opțiuni terapeutice decât în urmă cu două sau trei decenii, iar înțelegerea mecanismelor migrenei este incomparabil mai avansată decât era odinioară.
Este adevărat că nu există, în prezent, un tratament care să garanteze vindecarea definitivă a tuturor pacienților. Dar absența unei vindecări complete nu înseamnă absența tratamentului. În medicină, acestea sunt două lucruri diferite.
Pentru unele persoane, tratamentul înseamnă reducerea numărului de zile cu migrenă. Pentru altele, înseamnă atacuri mai scurte, mai puțin intense sau o recuperare mai rapidă. Uneori înseamnă posibilitatea de a merge la serviciu fără teama permanentă că ziua va fi distrusă de simptome. Alteori înseamnă să poți face planuri fără să te întrebi în permanență dacă organismul tău va coopera.
Un aspect încurajator este că studiile au arătat că o parte dintre persoanele cu migrenă cronică revin în timp la forma episodică a bolii. Cu alte cuvinte, creierul nu este condamnat să rămână pentru totdeauna în aceeași stare.
Poate că migrena cronică este o adversară încăpățânată. Dar nu este invincibilă. Iar ideea că nu există nimic de făcut este unul dintre cele mai periculoase mituri pe care le poate crede un pacient.
Mitul 10: Între atacuri, totul revine perfect la normal
Realitate
Dacă ar fi să descriu una dintre cele mai mari surprize pe care mi le-a oferit migrena, aceasta ar fi. Ani de zile am crezut că migrena începe odată cu atacul și se termină atunci când durerea dispare. Părea logic. Doar că neurologia nu este întotdeauna logică pentru cei care nu au studiat-o.
În realitate, atacul migrenos reprezintă doar o parte din proces.
Astăzi știm că migrena are mai multe faze, iar durerea este doar una dintre ele. Înaintea atacului poate exista prodromul, o perioadă care începe uneori cu ore sau chiar zile înainte și care poate aduce oboseală, dificultăți de concentrare, schimbări de dispoziție, iritabilitate, sensibilitate crescută la lumină sau poftă pentru anumite alimente.
Pentru unele persoane, aceste semne sunt atât de constante încât ajung să recunoască apropierea unui atac înainte ca durerea să apară. Este ca și cum creierul ar trimite un avertisment discret că ceva se pregătește în culise.
După atac urmează postdromul, o etapă despre care se vorbește mult mai puțin. Mulți pacienți o descriu ca pe o mahmureală migrenoasă. Chiar dacă durerea a dispărut, energia nu s-a întors încă. Gândirea poate fi mai lentă, concentrarea mai dificilă, iar corpul poate părea că funcționează cu bateria aproape descărcată.
Uneori această stare durează câteva ore. Alteori poate continua una sau două zile. Pentru cei din jur, persoana pare recuperată. Pentru cea care trăiește experiența, recuperarea este încă în desfășurare.
Mai există și o altă realitate despre care se vorbește rar. Persoanele cu migrenă frecventă nu trăiesc întotdeauna perioade clare între atacuri. Uneori simptomele se suprapun. O stare de oboseală postdromală poate fi urmată de semnele prodromale ale următorului atac, iar granița dintre „sunt bine” și „am migrenă” devine greu de definit.
Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care migrena este atât de greu de explicat celor care nu o trăiesc. Nu este doar un eveniment izolat care apare și dispare. Pentru mulți pacienți, este o prezență care influențează în mod subtil felul în care își planifică zilele, energia pe care o au la dispoziție și relația cu propriul corp.












Durerea poate fi partea cea mai vizibilă a migrenei. Dar nu este întotdeauna partea care durează cel mai mult.
Din jurnalul unei suferinde de migrenă: Nu, migrena nu este doar o durere de cap
Prima dată când am avut o migrenă hemiplegică am fost convinsă că fac AVC.
Până în acel moment, și eu căzusem în capcana de a reduce migrena la ceea ce vedeam cel mai des în jurul meu: o durere de cap puternică, poate însoțită de greață și sensibilitate la lumină. Știam că migrena poate fi neplăcută. Nu știam însă că poate să îți schimbe atât de profund felul în care îți percepi propriul corp.
Totul a început aparent banal. Țineam o cană în mână și mă gândeam la cu totul altceva. La un moment dat am auzit zgomotul obiectului lovindu-se de podea. Pentru câteva secunde nu am înțeles ce se întâmplase. Partea cea mai ciudată era că eu eram convinsă că încă țin cana. Mintea mea nu reușise încă să proceseze faptul că degetele nu mai făceau ceea ce credeam eu că fac.
Apoi au început să apară și alte simptome. Am observat o slăbiciune neobișnuită într-o parte a corpului. Maxilarul a început să amorțească. Cuvintele, care până atunci veneau firesc, au început să se împiedice unele de altele. Știam ce vreau să spun, dar parcă exista o distanță între gând și voce. Cu fiecare minut care trecea, deveneam tot mai convinsă că nu poate fi vorba despre o simplă migrenă.
Panica a venit aproape inevitabil. Odată cu ea au apărut și palpitațiile. În mintea mea se derula deja cel mai sumbru scenariu posibil. Nu mă gândeam la neurologie. Nu mă gândeam la aură. Nu mă gândeam la migrenă hemiplegică. Mă gândeam la AVC.
Am chemat medicul acasă. După evaluarea inițială, am plecat cu ambulanța la spital. Îmi amintesc și acum sentimentul straniu al drumului până acolo. În astfel de momente, timpul nu mai curge normal. Fiecare minut pare mai lung decât ar trebui să fie. Fiecare simptom este analizat, reinterpretat și amplificat de propriile temeri.
Mi s-a făcut un CT. Rezultatul a venit fără surprize pentru medici și cu foarte multe surprize pentru mine: nu exista nimic în neregulă. Nicio hemoragie. Niciun accident vascular cerebral. Nicio explicație dramatică pentru ceea ce trăisem.
Abia atunci am început să înțeleg că migrena poate însemna mult mai mult decât durere.
Poate însemna simptome neurologice care te sperie suficient de tare încât să te facă să chemi salvarea. Poate însemna slăbiciune, amorțeală, dificultăți de vorbire și senzația că propriul creier a decis, fără să te consulte, să rescrie regulile după care funcționează corpul tău.
Privind în urmă, nu regret că am tratat situația cu maximă seriozitate. Atunci când apar simptome neurologice noi sau neobișnuite, evaluarea medicală este întotdeauna alegerea corectă. Ce regret este că, până în acel moment, știam atât de puține despre ceea ce poate însemna cu adevărat migrena.
Poate că acesta este și motivul pentru care am scris acest articol. Pentru că undeva, cineva care citește acum aceste rânduri se pregătește să afle ceea ce eu nu știam atunci: migrena este mult mai mult decât o durere de cap.
Ce merită să reții
- Migrena este o boală neurologică, nu doar o durere de cap. Durerea este doar unul dintre numeroasele simptome pe care le poate provoca.
- Migrena poate afecta mult mai mult decât capul. Tulburările de vedere, amețelile, vertijul, greața, dificultățile de concentrare sau simptomele neurologice fac parte din experiența multor pacienți.
- Migrena poate apărea la orice vârstă. Nu este o afecțiune rezervată adulților și nu afectează exclusiv femeile.
- Un RMN normal nu înseamnă că simptomele nu sunt reale. Migrena este adesea o problemă a modului în care funcționează creierul, nu a modului în care arată la o investigație imagistică.
- Stresul poate fi un factor declanșator, dar nu este cauza migrenei. Boala este mult mai complexă decât atât.
- Migrena cronică se poate trata. Chiar dacă nu există o vindecare universală, există opțiuni terapeutice care pot reduce frecvența și impactul atacurilor.
- Atacul migrenos nu începe și nu se termină întotdeauna odată cu durerea. Prodromul și postdromul pot influența semnificativ starea unei persoane înainte și după atac.
- Nu toate persoanele cu migrenă trăiesc aceeași experiență. Simptomele, frecvența atacurilor și impactul asupra vieții de zi cu zi pot fi foarte diferite de la o persoană la alta.
- Simptomele migrenei sunt reale, chiar și atunci când nu se văd. Lipsa unor semne vizibile nu înseamnă lipsa suferinței.
- Înțelegerea bolii este primul pas către gestionarea ei. Cu cât știm mai multe despre migrenă, cu atât ne este mai ușor să luăm decizii informate și să cerem ajutor atunci când avem nevoie.
Bibliografie
Acest articol a fost documentat folosind surse medicale și organizații recunoscute internațional în domeniul neurologiei și al migrenei.
Clasificări și ghiduri medicale
- International Classification of Headache Disorders (ICHD-3)
https://ichd-3.org - International Headache Society (IHS)
https://ihs-headache.org
Organizații și centre specializate în migrenă
- American Migraine Foundation
https://americanmigrainefoundation.org - The Migraine Trust
https://migrainetrust.org
Instituții medicale
- Cleveland Clinic – Migraine Center
https://my.clevelandclinic.org - Mayo Clinic – Migraine Information
https://www.mayoclinic.org - National Institute of Neurological Disorders and Stroke (NINDS)
https://www.ninds.nih.gov
Date epidemiologice și statistici globale
- World Health Organization (WHO) – Headache Disorders
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/headache-disorders - Global Burden of Disease Study (GBD)
https://www.healthdata.org/research-analysis/gbd
Continuă seria
Dacă până acum am vorbit despre migrenă în general, în articolul următor vom explora unul dintre cele mai fascinante, misterioase și uneori înfricoșătoare aspecte ale acestei boli: aura.
Vom vorbi despre lumini care apar din senin, pete oarbe care înghit cuvinte dintr-o propoziție, dificultăți de vorbire, furnicături, amorțeli și simptome care îi fac pe mulți oameni să creadă că fac un accident vascular cerebral. Unele manifestări sunt spectaculoase și imposibil de ignorat. Altele sunt atât de subtile încât nici măcar nu realizezi imediat că fac parte dintr-un atac migrenos.
Vom descoperi împreună de ce aura nu este întotdeauna vizuală, de ce nu apare la toate persoanele cu migrenă și de ce poate fi atât de ușor confundată cu alte afecțiuni neurologice.
Și, la fel ca în acest articol, vom descoperi că multe dintre lucrurile pe care credem că le știm despre aură sunt, de fapt, mituri.
Facebook Comments