Când migrena miroase a fum sau a ou stricat și nimeni altcineva nu simte nimic

M-am ridicat din pat convinsă că ceva arde. Mirosul de fum era atât de puternic și atât de real încât, pentru câteva secunde, nici nu am avut timp să mă întreb dacă este adevărat sau nu. Corpul meu intrase deja în alertă. Am verificat bucătăria, aragazul, prizele, cablurile, geamurile. M-am uitat pe hol, am deschis ușa, am ieșit până afară ca să văd dacă vine de la vecini. Nu venea de nicăieri. Casa era complet liniștită, iar liniștea aceea aproape că mă speria mai tare decât mirosul în sine.

Nu a fost singura dată. Uneori nu miroase a fum, ci a țigară. Un miros greu, persistent, care pare să intre în haine, în păr, în aer, deși nimeni nu fumează în jurul meu. Alteori este miros de ou stricat sau de ceva alterat, suficient cât să mă facă să verific frigiderul, gunoiul, scurgerile, să arunc mâncare despre care eram convinsă că s-a stricat. Și există momente în care totul vine la pachet cu un gust metalic ciudat, ca și cum aerul însuși ar avea gust de metal.

Partea cea mai tulburătoare nu este însă mirosul în sine, ci faptul că îl simt atât de clar încât creierul meu refuză să accepte că nu există. Iar când întreb pe cineva „Simți și tu?”, iar răspunsul este „Nu miroase nimic”, începe un tip foarte ciudat de panică. Pentru câteva minute sau chiar ore, nu mai știi dacă problema este în jurul tău, în corpul tău sau în felul în care creierul tău interpretează realitatea.

Mult timp nici măcar nu am asociat aceste episoade cu migrena, pentru că și acum există ideea că migrena înseamnă doar o durere de cap mai puternică. În realitate, migrena este o afecțiune neurologică extrem de complexă, care poate afecta felul în care creierul procesează lumina, sunetele, echilibrul, gustul și mirosul. Uneori, poate distorsiona inclusiv percepția senzorială într-un mod care devine sincer înfricoșător.

Partea cea mai confuză este că aceste simptome nu apar întotdeauna împreună cu durerea clasică de migrenă. Tocmai de aceea mulți oameni nu fac imediat legătura între ele.

Există și explicații medicale pentru ceea ce trăiesc multe persoane cu migrenă. Fantosmia este termenul folosit pentru perceperea unui miros care nu există în realitate. Practic, creierul generează senzația de miros fără ca sursa să fie prezentă. Mulți oameni descriu exact aceleași tipuri de mirosuri: fum, țigară, ars, chimicale, sulf sau ou stricat. Un alt termen este parosmia, situație în care mirosurile reale devin distorsionate și sunt percepute diferit, de multe ori ca fiind neplăcute sau alterate.

La unele persoane, aceste simptome apar înaintea migrenei, ca parte a aurei migrenoase. La altele apar în timpul episodului sau chiar între atacuri. Și da, există momente în care experiența poate deveni suficient de intensă încât să te facă să te întrebi dacă nu cumva „o iei razna”. Tocmai de aceea, pentru mulți oameni, descoperirea faptului că și alte persoane trăiesc exact aceleași lucruri vine cu un sentiment uriaș de ușurare.

Când am început să citesc experiențele altora, am avut impresia că citesc propriile mele gânduri. Oameni care povesteau că verifică prizele de zece ori, că își trezesc familia convinși că ceva arde, că ies afară în mijlocul nopții pentru a căuta sursa unui miros pe care nimeni altcineva nu îl simte. Și aproape peste tot apărea aceeași frază: „Credeam că înnebunesc.”

Poate că aici este una dintre cele mai mari probleme legate de migrenă: încă este profund neînțeleasă. Inclusiv de societate și uneori chiar de persoanele care trăiesc cu ea. Pentru că migrena nu înseamnă doar durere. Uneori înseamnă un creier care transformă o cameră perfect liniștită într-un incendiu imaginar pe care numai tu îl poți simți.

Și poate tocmai asta face migrena atât de greu de explicat oamenilor care nu au trăit-o niciodată. Durerea poate fi imaginată. Chiar dacă nu este înțeleasă complet, majoritatea oamenilor își pot imagina ce înseamnă să te doară capul foarte tare. Dar cum explici faptul că miroși fum într-o casă în care nu există fum? Cum explici gustul metalic care apare din senin sau senzația că anumite mirosuri devin atât de agresive încât aproape că îți provoacă greață instant?

Migrena are un mod foarte ciudat de a transforma simțurile în ceva ostil. Lumina devine prea puternică. Sunetele par amplificate artificial. Mirosurile devin imposibil de suportat sau apar fără să existe. În astfel de momente, lumea începe să se simtă greșit. Prea zgomotoasă. Prea luminoasă. Prea intensă. Ca și cum toate simțurile ar fi date mult prea tare și creierul nu le mai poate opri.

Uneori nici măcar nu era nevoie ca mirosul să fie imaginar. În timpul migrenelor, inclusiv mirosurile reale deveneau agresive. Parfumul cuiva putea părea sufocant, cafeaua devenea insuportabilă, iar un miros banal de mâncare putea declanșa instant greață.

Pentru mine, partea cea mai tulburătoare a fost întotdeauna realismul acestor senzații. Nu este o impresie vagă. Nu este „parcă”. În momentul în care apare, mirosul pare absolut autentic. Tocmai de aceea reacția este atât de instinctivă. Nu stai să filosofezi dacă este neurologic sau nu. Cauți sursa pericolului. Verifici. Re-verifici. Deschizi geamuri. Încerci să identifici de unde vine. Iar când nu găsești nimic, începe îndoiala.

Îmi amintesc o noapte în care m-am ridicat de mai multe ori din pat ca să verific prizele. Le atingeam cu mâna, încercând să îmi dau seama dacă una dintre ele se încălzește prea tare sau dacă undeva ceva începe să se ardă. Eram atât de convinsă că există un pericol real încât îmi era frică să adorm la loc. Aveam senzația că, dacă închid ochii și ignor mirosul, risc să mă trezesc cu casa în flăcări. Am deschis geamurile, am mers prin toate camerele, am verificat bucătăria iar și iar, încercând să găsesc sursa unui incendiu care nu exista nicăieri în afară de creierul meu aflat în plină migrenă.

Cred că foarte multe persoane care trăiesc astfel de simptome nici măcar nu le menționează la medic din teamă să nu fie privite ciudat. Există încă o rușine profundă legată de simptomele neurologice care nu pot fi văzute sau măsurate imediat. Iar migrena are foarte multe manifestări care sună aproape ireale pentru cineva din exterior. Aura vizuală, furnicăturile, amețelile, senzația de dezechilibru, dificultățile de vorbire, derealizarea, distorsiunile senzoriale — toate acestea există și totuși sunt reduse de multe ori la ideea simplistă de „durere de cap”.

Ani întregi am crezut că experiențele astea sunt prea ciudate ca să le spun cuiva. Apoi am început să citesc comentariile altor oameni cu migrenă și am avut senzația că intru într-o cameră plină de persoane care trăiau exact aceleași lucruri: fum inexistent, miros de țigară, ars, chimicale, ou stricat. Pentru prima dată, simptomul care mă făcuse să mă îndoiesc de propriile simțuri avea un nume și nu mai eram singură.

Evident, simptomele noi sau diferite nu sunt ceva ce ar trebui ignorat sau pus automat pe seama migrenei. Dar cred că este important să vorbim mai des despre cât de complexă este această afecțiune și despre faptul că migrena nu înseamnă doar durere. Uneori înseamnă un creier aflat într-o stare neurologică atât de intensă încât începe să rescrie temporar felul în care simți lumea din jurul tău.

Unul dintre cele mai obositoare lucruri este că trebuie să explici constant simptome pe care nimeni altcineva nu le poate vedea sau simți. Când spui că miroase a fum și toți ceilalți spun că nu simt nimic, începi inevitabil să te întrebi dacă problema este în jurul tău sau în propriul tău creier.

Există o diferență uriașă între a citi despre astfel de simptome și a le trăi efectiv. Între definiția medicală a fantosmiei și momentul în care te ridici la trei dimineața convinsă că undeva în casă începe un incendiu.

Uneori, după ce episodul trece, rămâne și un sentiment foarte ciudat de neîncredere în propriile simțuri. Pentru că dacă creierul poate genera ceva atât de real fără să existe o sursă externă, începi inevitabil să te întrebi cât de mult te poți baza pe propriile percepții în anumite momente. Iar asta este probabil una dintre cele mai puțin discutate părți ale migrenei: impactul psihologic al unei afecțiuni care îți poate modifica temporar modul în care percepi realitatea.

Poate tocmai de aceea atât de mulți oameni descriu migrena ca pe ceva mult mai mare decât o durere. Pentru unii este o experiență neurologică completă, care afectează fiecare simț și fiecare interacțiune cu lumea din jur. Sunt persoane care nu suportă lumina naturală în timpul unui episod. Altele nu suportă să fie atinse din cauza alodiniei, pentru că inclusiv atingerea părului sau a hainelor devine dureroasă. Unele persoane aud sunetele distorsionat, altele văd aura vizuală ca niște pete luminoase, linii sau zone lipsă din câmpul vizual. Iar altele, ca mine, simt mirosuri care nu există.

Iar dacă ai trăit vreodată experiența aceasta și ai crezut că ești singură, că exagerezi sau că „înnebunești”, adevărul este că există foarte mulți oameni care verifică aceleași prize, deschid aceleași geamuri și caută aceeași sursă de fum invizibilă. Doar că mulți dintre noi am învățat să tăcem despre asta, tocmai pentru că migrena este încă una dintre cele mai banalizate afecțiuni neurologice.

Poate că data viitoare când cineva spune „și eu mai am dureri de cap”, ar trebui să ne amintim că există oameni care se trezesc noaptea și caută prin casă incendii care nu există. Nu pentru că își imaginează. Ci pentru că migrena poate transforma propriile simțuri într-un loc în care realitatea nu mai pare complet sigură.