Aspiratorul

de Patricia Lidia

PERSONAJE:

• Naratorul – Omul prins în vâltoare, blajin și ager
• Clientul – Gospodar hotărât și confuz
• Vânzătorul – Împăciuitor dar depășit
• Producătorul Ansamblului – Profesionist ofensat
• Producătorul Motorului – Tehnician iritat
• Producătorul Carcasei – Designer pasionat

ACTUL I – Magazinul de electrocasnice „Visul și Praful”

(Decor: un magazin prăfuit de lux, rafturi încărcate de electrocasnice care bâzâie singure. O vitrină cu aspiratoare strălucește. Clientul, cu o cutie mare în brațe, nervos. Vânzătorul, transpirat, zâmbește fals. Apare și Naratorul, în colț, ca o muscă la teatru.)

Naratorul (către public, plimbându-se agale):
Într-o lume unde garantatul e o promisiune la mâna a doua, unde praful e rege și clientul e nebunul din poveste, astăzi vă spunem o întâmplare… despre o tragedie în trei acte și șapte șuruburi lipsă.

În lumea asta ciudată, unde praful și promisiunile plutesc deopotrivă, se naște o poveste despre așteptări zdrobite și aspirații… literalmente trase pe jos.

Clientul (țipând către Vânzător):

Dom’le, am luat aspiratorul ăsta de la voi! Scrie pe cutie „Rezistă tragerii intensive!”… Am tras de aspirator o dată – O DATĂ – și a explodat în bucăți! s-a desfăcut ca Lego-ul! Pisica s-a mutat la vecini de frică! Mi-a lăsat bilețel: „Mă întorc când terminați construcția!”

Vânzătorul (încercând să zâmbească):

Ei, domnu’ Client, aspiratoarele sunt sensibile… Nu e ca pe vremuri, să fie de fontă și să tragă și covorul, dacă vreți… Poate nu l-ați tras regulamentar… Ați citit manualul?

Clientul:

N-am tras cu barosul, domnule! Am tras cu mâna mea stângă, că mă durea dreapta de la mutat găleata cu murături! Și ce manual, dom’le?! Eu trag de aspirator, nu fac yoga cu el!

(În fugă, intră Producătorul Ansamblului, costumat sobru, cu un aer de profesor doctor universitar în aspiratoare.)

Producătorul Ansamblului:

Vă rog să păstrăm proporțiile plângerii! Eu am asamblat ansamblul! Perfect! Fără zgârieturi, fără scârțâituri! Dacă s-a rupt… s-a rupt altceva! Aspiratorul, ca ansamblu funcțional, a fost testat! A funcționat!

Clientul:

A funcționat?! Păi s-a destrămat!

Producătorul Ansamblului (ofensat):

Nuu, nu ansamblul! A cedat un component, nu ansamblul! Eu răspund de aspirator, dar nu și de fiecare șurub în parte!

(Intră Producătorul Motorului, cu o o față posomorâtă și șurubelniță la rever ca pe o decorație militară.)

Producătorul Motorului:

Domnilor! Motorul meu este ca o sonată de Beethoven! Dacă s-a rupt motorul, nu e vina mea! Eu fac motoare să aspire, nu să facă bungee jumping când trage clientul! Nu e făcut să fie târât pe podea ca un sac de cartofi! El aspiră! NU aleargă!

Clientul (indignat):

Și cum vreți să merg după el, să-l împing cu băţul ca pe o morișcă?!

Producătorul Ansamblului:

Nimeni nu a zis că e motorul!

(Din spatele raftului intră, dansând teatral, Producătorul Carcasei, purtând o eșarfă colorată ca un artist neînțeles și având un metru de croitor agățat de braț.)

Producătorul Carcasei:

Dacă îmi permiteți, carcasa, domnilor, este artă! Este ușoară, flexibilă, suplă! Dacă vreți blindaj, mergeți la tancuri! Dacă motorul sare ca popcornul, ce să fac eu?! Să-i pun centură de siguranță?!

Clientul (aproape țipând):

Eu nu știu de ce s-a rupt! Eu știu că am tras de el pe covor și acum am trei bucăți de aspirator și o pisică speriată!

(Toți încep să vorbească peste client, ca o orchestră scăpată de sub control.)

Producătorul Motorului:

Motorul n-are treabă cu carcasa!

Producătorul Carcasei:

Carcasa protejează motorul! Dacă motorul vibrează ca nebunul, normal că cedează plasticul!

Producătorul Ansamblului:

Eu am pus piesele împreună! Nu eu le-am proiectat separat!

Vânzătorul (în șoaptă, rugător):

Haideți, oameni buni… Un voucher, o reducere…?

Clientul (clocotind):

Vreau un aspirator care SĂ MEARGĂ, nu lecții de anatomie mecanică!

Producătorul Motorului:

Motorul meu e ca inima omului! Să nu îl lovești, să nu îl bruschezi!

Producătorul Carcasei:

Carcasa e ca o rochie de bal! E fragilă și superbă, dar n-o iei în pădure la cărat lemne!

Producătorul Ansamblului:

Eu pun laolaltă sufletele voastre! Eu fac sinergia pieselor! Dar dacă piesele sunt ca niște studenți beți, ce să fac?

Clientul (tot cu cutia în brațe):

Eu am plătit UN aspirator, domnilor! Nu am plătit o metaforă!

Vânzătorul (mormăind):

Poate dăm clientului un aspirator nou, dar să nu-l mai tragă, să-l admire de pe raft…

Clientul (explodând):

De pe raft?! Îmi trebuie să sugă praful, nu să fac turism aspiratoarelor prin sufragerie!

(Toți se opresc. Se uită la Narator. E liniște, se aud doar motanul clientului miorlăind de undeva, din cutie. Naratorul ridică mâna.)

ACTUL II – Să tragem praful după noi

Naratorul (gânditor, către public):
Așa e lumea: unul trage, altul aspiră, altul montează, altul se scuză. Și clientul, biet client, e lăsat să strângă piesele. Și când întrebi „cine-i de vină?”, fiecare are un deget curat, dar pe dos toate degetele sunt murdare.

(Se apropie de fiecare personaj și le vorbește ca unui copil care a spart o vază scumpă.)

Naratorul (către Producătorul Motorului):

Tu ai făcut un motor minunat… dar l-ai tratat ca pe o divă care nu suportă să fie privită!

Naratorul (către Producătorul Carcasei):

Tu ai modelat frumusețea… dar ai uitat că praful e barbar și clientul e grabnic!

Naratorul (către Producătorul Ansamblului):

Tu ai montat… dar ai lipit vise cu scuipat! Și scuipatul nu ține șuruburi, dragul meu!

Naratorul (către Vânzător):

Tu ai vândut… dar ai vândut o promisiune fără acte!

Naratorul (către Client):

Și tu, clientule… ai vrut minunea la preț de covrig! Așa-i că a fost reducere?! Ei, vezi?

ACTUL III – Morala

(Toți rămân în scenă, cu aspiratorul rupt între ei, ca un bebeluș abandonat.)

Naratorul (cu un aer de mare înțelepciune, adresându-se lor ca unui grup de copii răsfățați):

Ascultați aici, voi, artiști ai prafului și ai scuzelor bine argumentate! Clientul n-a venit să cumpere un motor… nici o carcasă… nici un ansamblu la bucată! El a venit să cumpere un aspirator care să își țină promisiunea. Un aspirator care să aspire, să reziste, să nu se împrăștie pe covor ca visele tinereții. Nu-l interesează unde se rupe lanțul. El vrea un lanț care nu se rupe. Înțelegeți voi?

(Lungă pauză. Toți clatină capul, parcă înțelepțiți, dar și rușinați.)

Naratorul (încheind, cu voce caldă și amuzată):

Și astfel, într-o zi cu soare și praf, un aspirator ne-a învățat că… atunci când fiecare face doar bucățica lui, niciun vis nu merge dintr-o bucată. Și-am înțeles cu toții, dragi spectatori, că atunci când nimeni nu e de vină, TOȚI sunt de vină. Că praful nu iartă, nici clientul nu așteaptă, și că aspiratoarele, ca și visele noastre, trebuie ținute bine la șuruburi și la inimă.

(Cortina cade încet, în aplauzele motanului fugit care miaună a victorie.)

ACTUL IV – Procesul Aspiratorul

(Decor: Sala de judecată. Mese pline de hârtii, scaune scârțâind. În față: Judecătorul moțăind în robă. La picioarele Clientului, pisica lui, un ghem portocaliu de nervi și păr, supranumită Lady Miau.)

În colțuri opuse: Clientul ținând aspiratorul dezmembrat ca pe un copil nevinovat, ceilalți – Vânzătorul, Producătorul Ansamblului, Producătorul Motorului și Producătorul Carcasei – cu dosare, mape și fețe vinovate.)

Judecătorul (căscând, trăgând de robă):

Cazul numărul… nici nu mai contează… „Clientul și Lady Miau vs. Tot restul universului aspiratoric.” Să înceapă procedurile! Cine vrea să urle primul… să tacă. Să vorbească civilizat, că mă doare capul.

(Toți ridică mâna și încep să se certe. Lady Miau miaună lung și acuzator.)

Naratorul (șoptind către public):

Într-un proces serios, toate vocile sună a logică. Într-un proces absurd, chiar și o pisică miaună mai clar decât oamenii.

Avocatul Clientului (bătrân și exaltat):

Onorată Instanță! Clientul meu a cumpărat un aspirator cu promisiunea de a aspira, nu de a imploda artistic! Dovadă vie: pisica! Pisica a fugit de acasă! A dezvoltat anxietate de zgomot și de aspiratoare! Face atacuri de panică!

Lady Miau (mieunând grav, de parcă ar spune „DA, așa e!”):

Miiiauuu!

Avocatul Producătorului Motorului (un tinerel încravatat până sub nas):

Obiectez! Motorul e puritate inginerească! Dacă s-a desfăcut… a fost abuz! Nu există motoare care să reziste la comportamentul abuziv față de electrocasnice!

Avocatul Producătorului Carcasei (o doamnă lucioasă în fustă de plastic rigid):

Domnule Judecător, carcasa era gândită pentru privit, nu pentru smucit! Să nu uităm: frumusețea plasticului trebuie contemplată, nu târâtă pe covorul plin de blană!

Clientul (fierbând):

Să-mi contemplu praful, madam?! Să pun lumânări la fiecare colț de cameră și să fac yoga între scame?!

Lady Miau (făcând un salt scurt pe biroul Judecătorului):

Miauuuu! (Traduceți: „Să se facă dreptate, altfel zgârii perdelele!”)

(Judecătorul o mângâie absent pe Lady Miau.)

Judecătorul (filosofic, către pisică):

Știi, micuță ghemotoc, tu pari singura de bun-simț din toată sala asta. Mă întreb: oare dacă te-aș pune pe tine să decizi, am scăpa mai repede?

(Se ridică solemn și pronunță sentința, lovind ușor ciocănelul peste coada blănoasă, care se mișcă alene.)

Judecătorul:

Hotărârea instanței:

• Clientul va primi un nou aspirator și un set de pliculețe delicioase pentru traumele pisicii!
• Producătorul Motorului va adăuga eticheta „Fragil – Nu alergați cu aspiratorul!”
• Producătorul Carcasei va include la fiecare vânzare o broșură: „Creează-ți propria relație spirituală cu carcasa!”
• Producătorul Ansamblului va lipi pe fiecare aparat un abțibild: „Nu ne certăm, funcționăm!”
• Vânzătorul… va merge la cursuri de literatură SF, să învețe să vândă mai bine povești improbabile.

(Lady Miau miaună lung și aprobator. Tot publicul râde. Clientul ridică pisica în aer ca pe Simba din „Regele Leu”.)

Naratorul (încheind, cu un ton cald și amuzat):

Și așa, într-o lume de scuze și piese separate, un motan a făcut lumină… căci atunci când nimeni nu e vinovat, înseamnă că… TOȚI sunt vinovați. Inclusiv pisica, că n-a fost de față la montaj.

(Cortina cade încet, cu Lady Miau căscând artistic pe masa Judecătorului.)

🎭 SFÂRȘIT.